duminică, 30 noiembrie 2008

singuratate cruda

Acesta nu va fi un post despre iubiri pierdute,lacrimi si suspine de amor,despartiri eminente sau injuraturi pentru fostul.Nici de cum. E un post despre studentie si prieteni,despre oamenii cu care traiesc zi de zi.
De cand m-am mutat la Bucuresti impart un apartament si o camera cu oameni de care abia aveam habar sau care nici nu stiam ca exista:2 fete si un baiat. Mai diferiti de atat nici de puteam sa ne gasim,dar soarta are logica ei.

Iema-colega de suferinta cea mai apropiata, o masa distanta intre paturi mai exact.O blonda inalta cu picioare cat sunt eu toata.Se da pe fructe cel mai des si invata numai in pat.Mananca chestii sanatoase (cu exceptia ciocolatei) si ma sperie ca nu a mancat la Mc decat odata.Cand am cunoscut-o nici nu stia ce se vinde acolo.
Mi-e draga de mor ca ea e partea cea mai vesela din camera asta,dar si cand se supara nici naiba nu o mai scoate din starea ei(decat poate vre-un Fat-Frumos).
Adora parfumurile bune,cartofii la cuptor si colindele inainte de sarbatori.Impreuna si la bine (parrrrttttyyyy) si la greu(nu am bani nici sa beau apa...ii dam in doua?).
Vecina de bloc si acasa. Ma cunoste mai bine ca mama ca intr-un spatiu asa mic e greu sa ai secrete. Imi face mazare cand o rog pt ca ajung tarziu acasa.
Weekendul asta a fost albina muncitoare asa ca am ramas singura cuc intr-un apartament imens.Abia acum vad cat de bine e sa ai colegi in jur mereu.Poate nu mereu dar majoritatea timpului.



Ps:Inca putin si e Craciun

vineri, 7 noiembrie 2008

Flori

Trec in fiecare zi pe langa florarii care impresioneaza prin multitudinea de culori si varietatea interesanta de flori de sezon si nu numai.Niciodata nu am stiut denumirile florilor in afara de cele general cunoscute dar mereu mi s-au parut fascinante.

Mamaia mea are de cand ma stiu un balcon plin de regina noptii,crini,ficusi,muscate si alte flori de ghiveci pe care mereu ma punea sa le ud.Acum gradina botanica s-a extins si a acaparat toate balcoanele blocului in jurul etajului 10 cu tot felul de plante cu flori si frunze imense de nici nu mai poti intra si le uzi de la usa cu furtunul de pompieri.

Pe cat de fascinante pe atat de banale uneori,pe cat de flatata as fi cand primesc flori ,pe atat de jenata cand se inatampla in public. Nu sunt fana mersului pe strada cu un buchet imens sau mai rau o floare.

Problema e ca nu suport cozile mari ale florilor.Nu inteleg care e utilitatea unor flori atat de gingase, sa fie daruite cu asemenea cozi.Frumusetea nu consta decat in floarea propriu-zisa.Nu se duce nimeni sa spuna:"Uite iubi ce cozi frumoase si lungi ti-am adus."
Inteleg rolul practic de a avea "de ce sa te tii" insa cred ca less is more in cazul asta.
Poate insa exista un scop financiar:nu poti sa te duci cu 3 flori si sa mai aiba si coada scurta.Asa lungi ocupa spatiu mai mult in ambalaj.

Eu totusi raman la ideea mea:un buchetel mic de flori dar bogat e mereu mult mai frumos,chiar daca sunt flori de camp sau cei mai fini trandafiri.