marți, 29 septembrie 2009

Mi-am luat animal de casa

Si asa sunt mare fermier pe Farmville (am facut vreo 3 mariri de suprafata si am animale si pomi cu duiumu ) si ca orice om am nevoie de afectiunea unui suflet, am hotarat sa adopt o oaie pe blog.(nu e cea mai buna varianta dar ar fi chiar inuman sa tin un animal singur in casa 12 ore pe zi doar ca sa ii dau de mancare si sa ma joc cu el jumatate de ora ). Ea e Oitza mea Roz si sper sa fiti toti incantati de cunostinta.


my pet!

luni, 28 septembrie 2009

Vise, vise si iar vise

In ultima perioada sunt terorizata de propria imaginatie, mai precis de visele din timpul noptii. Ziua daca dorm nici nu visez dar noaptea deja incepe sa ma sperie.
Am inceput cu un scenariu din filme de groaza cu un hol lung cu o lumina difuza si un bec care palpaia cand de colo dintr-o usa iese un nene chel cu fata cam scrijelita( ca sa nu spun taiat crunt si sangerand abundent). M-am trezit toata sufoacata si aproape plansa de mi-au trebuit minute bune pana sa revin la un ritm normal al schimbului de aer cu exteriorul.
Urmatoarea paţanie a fost o minunatie de gravida(eu) cu un copil ingrat pe care il tineam ulterior in brate. Daca iei si cauti sa interpretezi in orice dictionar de vise "copil" e de rau. Problema e ca acest simbol se tot repeta.
Aseara de exemplu am visat ca eram cu Simo in Arad, numai ca nu era Arad ci o cocina de porci si tot incercam noi sa gasim un club. Urcam intr-un taxi cu un nebun, ala pleaca cu portierele deschise conducand ca un demenet. Intr-un final ne lasa sa coboram, si urcam la ultimul etaj a unei cladiri in paragina. Acolo era un cuib de drogati care "miroseau" tot felul de prafuri. O iau pe Pitu de mana si pornim spre altceva ca ea nu voia nicicum acasa. Ajungem la cealatalta bodega unde erau numai mormare de moloz, niste scari subrede si in spatele meu apare un caine lup imens( sper sa insemne ca dusmanii in mananca cu drag din posterior :D). Plecam de acolo dar pe drum ne oprim intr-o casa straina cica sa ne ascundem. Simo dispare si ma trezesc singura in casa bizara unde vad un bebelus(iar...).Eu incercam sa sun disperata dupa ajutor, nimeni nu venea dupa mine, din cauza zgomotului se trezeste toata casa si vin pe rand spre mine.
Ma trezesc iar in sufocare si dupa ceva timp imi fac curaj sa adorm la loc. Acum sunt o decoratoare nebuna si extrem de agitata care e mereu in graba si in miscare. Totul era negru si murdar iar eu nu faceam altceva decat sa imi tip nemultumirea intr-una. Astfel am ajuns sa ma trezesc ca un popandau la 6 jumate fix.

Macar am ajuns cu o ora mai devreme la munca.

marți, 15 septembrie 2009

Toamna se numara bobocii

De ceva timp, mai exact de pe la inceputul lui iulie dupa experienta din Turcia am inceput sa fiu destul de activa pe facebook. Aveam de inainte cont dar era ceva uitat de lume si plin cu panze de paianjen peste, pentru ca nu avea nimic interesant care sa ma atraga. Din dorinta de a pastra legatura cu prietenii otomani am pornit usor masinaria plina de nume complete si adrese de mail.

Am inceput discret cu 2 poze noi adaugate, cateva comentarii si niste teste foarte haioase, dar la indemnul viitoarei mele vecine, Cristina, am intrat pe Farmville. Am inceput cu 6 parcele mici de pamant pe care plantam capsuni si super berries. Am mai adaugam cate un vecin , am mai primit o vaca, o rata, o oaie neagra si un porc si uite asa am inceput aventura cu fermieri. Intru zilnic sa imi verific recoltele, sa vad cat mai au pana se coc, ce mai plantez si ce mai fac animalele. Mai trimiti un cadou, mai plantezi o samanta, mai schimbi freza fermierului si uite asa incepi sa te atasezi de mica ferma. Acum scopul principal e sa imi maresc ferma ca deja nu mai am loc sa ma plantez nimic. Sper sa apara si un Ken pentru Barbie a mea, sa faca copii multi si sa cultive porumb pana la adanci batraneti.


1, 2, 3, 4..hai cu bobocii

miercuri, 2 septembrie 2009

Toamna nu gluma

A trecut vara mai repede decat toti ne asteptam. Am plecat si am venit , am pierdut nopti de weekend si am gasit cearcane de la atata oboseala, insa a fost o vara nesperat de interesanta. Si cu bune si cu rele, nu imi regret decizia de a ramane in capitala pe perioada verii. Si pe cat ma plangeam de caldura in zilele toride cand eram la munca, pe atat le regret acum cand vin dimineata infololita cu 2 plovere abia la inceput de toamna.

Doar de 2 zile a inceput calendaristic anotimpul recoltelor si al numaratului de boboci si deja toata lumea e zgribulita. De la siroaie de apa s-a trecut pe neclipite la tremur de frig. Si parca inca nu iti vine sa iei ceva peste tricou, si nici la sandale nu e asa simplu sa renunti insa dupa cate am vazut eu de acum vin vremuri reci, poate doar in weekendu asta sa scapam mai usor. Problema e ca nu ma simt pregatita sa renunt la frumusete de anotimp cald cu mare si soare pentru unul umed si rece cu geaca si umbrela.

Inca de saptamana trecuta mirosea a toamna. Poate sunt eu nebuna dar mie mi se pare ca fiecare anotimp are mirosul lui iar toamna miroase a aer rece de dimineata, a frunze uscate si asfalt umed de la ploaie. Sau poate miroase asa fiind ca amintirile mele cu toamna asta reprezinta.

Cand eram mica mergeam cu mamaia in parc si ea ma astepta pe banca in timp ce eu culegeam conuri de brad din padurice. Ma imbraca gros ca mereu raceam. Ieseam dimineata si soarele avea o culoare aurie plapanda. Parcul era aproape pustiu. Rar daca mai trecea cineva in fuga. Nu era invazie de mame si copiii cum vad acum. Poate doar inca o bunica sau doua cu un nepotel. Timpul a trecut si am inceput scoala. Aveam un ghiozdan cu Jurassic Park colorat cu verde si portocaliu fosforescent. Eram cea mai mandra eleva. Clasa era undeva la parter si drumul pana acolo mi se parea un labirint. Erau ghivece cu flori si banci vechi de 2 persoane. Peste tot in jur parinti si copiii cu buchete de flori. Doamna invatatoare era o femeie impozanta, inalta, solida, cu parul scurt de o culoare visinie la fel ca cea pe care o avea pe unghii. Eram complet pierduta si tot entuziasmul de la inceput se transformase in "eu mai vreau la gradinita, nu mai vreau la scoala". In clasa a 4a m-am mutat in alta scoala. Cu gasca de parinti si bunici am plecat in cucerirea noului teritoriu. Aveam uniforma in patratele cu sort albastru si guler alb. Aici trebuia sa port bentita alba pe cap care din pacate pentru mine nu prea ma avantaja.

Clasa a 9a. Prima zi ploioasa cu adevarat din toamna aia. Liceu nou, nu stiam pe nimeni, ma simteam mai pierduta ca in clasa intai. Am gasit clasa plina si m-am asezat pe randul din mijloc banca a2a. Complet dezorientata si singura cuc traiam cu covingerea ca trebuie sa fac ceva sa plec undeva unde mai cunosc lume. Cu acceasi convingere am trait toata clasa a9a.

Prima zi de facultate. Doamne cata lume poate sa fie adunata intr-o loc. Schimbat numere de telefon cu oameni complet necunoscuti, schimbat idul cu acceasi, stateam undeva in buricul targului si trebuie sa recunosc ca imi era foarte bine. A fost a toamna frumoasa cu soare dimineata. Prin noiembrie mi-am gasit si locul in care stau acum.

Azi. M-am trezit la 7 jumate sa plec la munca. Ochii mai umflati ca de obicei. Cred ca de la somn sau poate ca am baut un pahar mare cu apa azi noapte. Bajbai prin dulap dupa haine. Le repezesc pe mine si plec in graba. Dupa o ora si un pic de schimbat felurite mijloace de transport ajung la destinatie.

Mult succes aceasta toamna. Sa fie una cel putin de poveste