Niciodata nu am fost atrasa de chestiile tehnice si mecanice. Am urat fizica in liceu mai mult decat orele de volei(mai praf ca mine la sporturi ce necesita orice gen de coordonare nu exista. sunt in Hall of Fame la categoria "asa nu" ). Din mecanica nu am ramas decat cu forta de frecarein sens invers si greutatea care trebuia sa o imparti de sa iti dea si sin si cos. Capitolul IT a fost mereu reprezentat de mess, hi5, cateva filme si siteuri. In rest nu stiu decat sa il inchid si sa il deschid, deci pentru chestii complicate cum ar reinstalat windows si reparat retele de wireless trebuie sa apelez la specialistii in domeniu.
Primul calculator l-am facut praf in a 6a pentru ca eu il inchideam de la buton de vreun an. Au aparut chestii cu scris mult( a se citi limbaj MS DOS) si am inceput sa sun panicata la colegu de banca :"zatuleeeee, e numai scris si nici o poza din aia nu mai apare. vino repede ca e pe duca". Si cam asa s-a derulat orice defectiune. Am avut o perioada cand acasa nu mergea nici daca il amenintati cu virusi dar daca il duceam la service nu avea nici pe dracu.
Laptopul vechi e de o seama cu mine si nu cred ca exagerez cu nimic cand spun asta pentru ca intreaga sa memorie era de 10 Gb, cam cat un Ipod mediu. Trebuia sa ii vorbesti frumos ca daca injurai sau loveai era mort si nici sa se inchida nu mai voia. Atunci mi-a crescut mie rabdarea ca pana atunci nu cred ca stiam ce inseamna sa astepti minute in sir pentru orice lucru. Cand intra cineva pe mess imi dadeam seama cu ceva timp inainte dupa cum incepea sa se ambaleze ca o rasnita de cafea. Nu trebuia stresat cu prea multe chestii deschise, filme nu puteai sa vezi la el, iar in cat timp se incarca un videoclip pe youtube puteai sa gatesti un peste la cuptor cu garnitura de ciuperci la gratar si sos de usturoi cu rosii. Acum de serviciile lui se bucura mama care desi nu prea se pricepe isi da seama ca nu a facut o investitie buna cu el.
Cea mai recenta patanie a fost cea cu wirelessu. De vreo luna nu mai mergea si am rugat pe cineva sa ma ajute. Am intrat pe logmein, am instalat trebi ca sa se poata loga pe calculator sa mi-l faca. A muncit saracu om 3 ore cu instalari, dezinstalari, restartari,injuraturi, blagosloviri si sugestii de aruncat dispozitivul pe geam si nimic. A venit cu gandul ca reinstaleaza windowsu cu totu si de cum a ajuns mi-a aratat si cel de-al doilea buton special creat pentru a avea acces la wireless. Eu stiam de unu, doua deja era prea mult pentru mine daca nu mi se arata. Astfel toate urarile de bine si sa sanatate s-au redirectionat in directia mea care deja eram batuta de soarta cu un perete udat de teava sparta a vecinului de deasupra.
Luni a venit firul de legatura intre Ipod si calculator. Dupa 2 ore am vrut sa le trimit inapoi pachet la tata ca deja era a 3 lista pe care o facusem cu adaugari si mutari de melodii de colo colo si nimic din ce munceam eu la calculator nu ajungea pe Ipod. Dupa o formatare cruda am reusit sa pun si eu 35 de melodii pe el. Tare simt ca ele vor reprezenta singurul playlist din viata acestui dispozitiv. In acelasi timp se desfasura o lupta asidua cu ODC si cu ApexDC cu care nu prea am reusit sa colaborez in conditii de liniste si calm.
La munca nu imi merg programele, se blocheaza imprimanta si toate astea se intampla numai la postul meu de lucru.
E ceva zeu al tehnicii pe care l-am suparat? Tre sa dau de pomana niste stickuri de memorie sau niste cipuri?
Indurare Marite al inteligentei artificiale...
