marți, 1 noiembrie 2011

Cand nu mai scapi de o melodie

Mi se intampla des asta: ascult o melodie si toata ziua o fredonez bezmetic in minte ca un fundal pentru statusuri, costuri, feedback-uri, 9gag si conversatii lejere pe messenger.

Si uneori imi place melodia. Parca ma umple de ceva bun si drag. E ca o energie auditiva care se instaleaza cumva intre urechi pentru ca nu vrea sa iasa nicicum.

Uneori parca o si vad. Nu, nu am vedenii, dar ii creez o imagine sunetelor pe care le aud. Cu cat mai variante si mai neasteptate cu atat ma ating mai mult si parca scot din mine un fir de artist boem care ar sta pe o plaja cu o Cuba Libre in mana asteptand ca nisipul ce abia s-a instalat pe pulpa piciorului drept sa fuga inapoi la ceilalti.

Alteori parca simt cum merg sacadat, cu pasi puternici si bine infipti in asfapt sau mocheta. Depinde de context: daca ma pregatesc de sedinte, e cu mocheta. Daca ma vad pe bulevard cu paru-mi in vant, e clar asfalt. Si mi se aud si tocurile cu trancane in ritmul muzicii. Si parca sincronizarea e din ce in ce mai buna.

Dar ma striga cineva si ma trezesc. Melodia insa ramane.