Maine e zi mare

Maine e ziua mea. 21 de ani. Pot sa beau in America. Aici pot sa beau de ceva timp. Si uite care e prima problema pe ordinea zilei cand vine vorba de 21 de ani :D . Eu sunt obsedata de timp. Mi-e frica ca o sa imbatranesc mai ceva ca de bau bau cand eram mica. Nu e inca momentul sa imi fac griji dar nu ma pot abtine. In cativa ani o sa ma marit(cativa mai multi) si o sa am copii (preferabil 2, un baiat Luca/ Tudor/Mihnea etc si o fetita mai mica Amelia pe care o sa ii ador ) si o sa fiu femeie la casa mea. O sa am griji de mamica si sotie, nu de pustoaica fara obligatii serioase.
Si totusi fac doar 21 de ani si ma sperie crunt. Simt ca sunt inca prea copil pentru 21 de ani. De ce nu se da un test psihologic ca la scoala de soferi ca sa iti determine adevarata varsta si aia sa fie.

Diseara trebuie sa marchez acest eveniment si inca nu m-am hotarat cum:ori o sampanie in fata Casei Poporului ori 21 de beri saptamana intreaga. Alte sugestii sunt bineprimite.

Va pup si sa nu va puna dracu sa uitati :)

Vai de picioare

Pentru ca uneori imi place sa imi deplang soarta cruda azi voi aborda subiectul "picioare".

Glezne extrem de sensibile. Daca alerg sau topai am impresia ca mi se rupe tot ce se poate rupe pe dinauntru. Dureri crunte si imobilizare la pat dupa orice tentativa mai serioasa de sport agitat. Am ajuns sa ma tem de un amarat de stepper.
Bataturi. Toti ne chinuim dar eu fac bataturi si de la papucii de casa aia cei mai pufosi. Exagerez acum insa in realitate am trait si experienta unei veri in gumari pentru ca erau singurii care nu imi faceau rani, gumari care au fost purtati la un moment dat chiar si la propriul majorat asortati la rochie. Deci e chiar foarte grav.
Picioare umflate/congelate. Zici ca am 3 litri de apa depozitati in mod constant in zona periferica . Pe cat se umfla la caldura pe atat sunt de inghetate la cea mai mica urma de racoare.

Si mereu apare usa in degetul mic, scaunul trantit peste degetul mare, trecut cu roata de la scaun peste toate degetele. Cum se poate sa induri atata chin???

Povestiri de weekend

Vineri

6:30 trezirea. Ochii cat ceapa, pungi sub ochi de dimensiunea celor biodegradabile de la Cora.
7:32 in metrou. Gasesc foarte util faptul ca peretii acestuia sunt mai proemineti decat geamurile. Capul de poate spijini mai usor.
7:45 cad in tramvai peste niste scaune, ma asez la loc pe un altul ca imi e prea somn ca sa realizez ce s-a inamplat.
8:00-16:30 munca, cafea, cola(prea multa ).tremurat de maini si hiper-agitatie
18:00-18:20 somn(a se vedea itemul de mai sus)
19:00 ora initiala de plecare
19:00-22:00 youtube+hi5+facebook, asteptare asteptare
23:00 plecat din Bucuresti
01:30 ajuns in vama .Degustat o tuiculita di casa di la Iasi.
02:30 ajuns in expirat. Dus la bar, cautat barman favorit, pierdut barnam favorit pe vecie. Distrusa fiind, imi anunt toate prietenele de pierderea suferita. "limba'n gura" nu va mai fi niciodata la fel.
03:00-06:00 zbantuit pe muzici, mancat cel mai tare snitel si cel mai gustos castravete murat. Rasarit si somn de voie pana pe la 11

Sambata

plaja, ulei, ciorba, plaja, ulei, soc vizual cauzat de nudisti
23:30 ajuns la Liberty Parade
23:35 prizat piper pe nas si pe ochi
23:40 plecat inapoi in Vama Veche
pana la 6 zbantuit pe muzici, fara rasarit, caine de paza suparat, somn in final

Duminica

mic dejun cu 2 perechi de cercei, plaja, ulei, mancarica si o bere, plaja, fara ulei
22:00 plecat din vama
03:40 ajuns in Bucuresti.

Asta e varianta condensata la un weekend din ciclul " ce frumos e cand esti tanar si ce ne mai distram" pe care il voi pomeni la batranete. Multumesc pe aceasta cale gazdei care ne-a suportat 8 in camera, fetelor cu care m-am distrat de minune, soferului care ne-a dus si adus in siguranta si bucatarului de la shaormerie. Sper sa ne revedem cu totii cat de curand.

..nu am chef azi..dar degeaba

Mda. Azi nu am chef de nimic. E genu ala de zi in care iti e lene sa mergi la baie desi te-ai trezit de vreo 3 ore si simti ca plesnesti dar parca totusi mai rezisti o juma de ora ca ti-e asa de lene sa te ridici. E genu ala de zi cand iei telecomanda buimac inca de somn si deschizi teveul si dai repede mai incet pentru ca zgomotul ti se pare un infern. Te faci ca esti atent la emisiunile matinale dar de fapt dormi in continuare pe tine dar ti-e lene sa recunosti. Ti-e foame dar mancarea inca nu a fost dresata sa se faca singura asa ca suni la pizza/ chinezesc si ii rogi pe altii sa li se faca mila de tine (contra cost ca nu e pomana) si sa iti aduca ei ceva bun gata facut. Si te ridici repede din pat (singurul moment care implica miscari mai bruste) si deschizi vesel usa si iei pachetelul cu grija pregatit. Te postezi in mijlocul patului , cu o perna in spate pentru sustinere optima si usor usor incepi sa mananci ca e foame mare. Esti treaz de vreo 4 ore si deja se simte . Mananci bine, te saturi, mananci mai mult decat iti trebuie de fapt si te ia asa un somn. Dar tu nu vrei sa dormi ca stii ca nu e bine, ca tot ce ai bagat in tine se depune ca doar nu degeaba i se spune "boala porcului". Si incepe sa te gadile cineva sub barba si iti zice usor "cioaca cioaca" ca la porcusorii mici si lenesi (nu esti departe de ei, nu te simti jignit) si te ia somnul si mai rau. Nu te poti impotrivi ca ti-e prea lene . Dormi cateva ore si cand te trezesti esti mai chior de somn decat inainte, cu ochii pufosi si cu fruntea traspirata cauti in jurul patului bidonul de apa pe care speri sa-l fi pus de aseara sau sa fi ramas de dupa masa. Si iar tv. Dar nici acolo nu iti mai place asa ca bagi un film prost, pentru ca ti-e lene sa stai sa cauti altul nou asa ca merge orice rebut pe care il ai deja. Mai mananci o tura. Si uite asa se face seara si te culci din nou cu acceasi lene cu care te-ai trezit.
Si asta ar fi fost ziua mea de azi daca am trai intr-o lume ideala dar sunt de o ora la munca si ma asteapta o zi plina. Pentru cei care sunt in vacanta si lenevesc, tot respectul :P

...daca nu am avut chef azi, poate o sa am maine...

Later added:

Sa facem un plan

Cred ca asta e fraza cu care ma culc si cu care ma trezesc. Am devenit in timp o planificatoare de profesie ajungand sa imi fac plan la cum sa imi fac planurile. Totul trebuie sa fie stiut de inainte, toate variantele sa aiba o varianta de backup si tot planul sa aiba macar un plan B atasat. E o boala grea pe care o dezvolti in timp de la prea multa matematica si punctualitate( la mine cred ca de aici a pornit totul).

Inca din clasa intai ti se dadea un plan pentru adunari, scaderi, inmultiri si impartiri , totul felul de tabele si planse bine structurate pentru a te ajuta. Si ele isi indeplineau scopul. Ajungi pe la probleme cu segmente si deja treaba e serioasa: se citeste problema, se scriu datele, se deseneaza segmentele, unitatea de masura si se porneste la calculat dupa planurile din clasele anterioare. Liceu: sume, limite, integrale care sunt toate dupa tipare fixe desi dau ele impresia de spontan si de nou. E doar o iluzie care incearca sa te incurce dar tu ai un plan pentru orice gen si se rezolva. Din tipar in tipar se ajunge la unul arhicunoscut si gata e problema. Si te face sa crezi ca asa se intampla si in viata. Si nu esti departe de adevar ca totul se poate rezuma la un moment sau altu la un banal criteriu convergenta mai ales in relatiile cu oamenii (dar asta poate e subiectul altui post).

Acum sa disecam punctualitatea, o calitate pe care multi se lauda ca o au insa putini spun adevarul. Am fost terorizata de mica de ora fixa. Nici macar un minut peste nu se accepta, nici macar din motive oarecare. Si recunosc ca uneori si eu imi mai incalc propria regula insa in momente de maxima lejeritate si numai cand stiu ca mi se poate permite si totusi chiar si atunci incerc sa ajung la timp.

Asa am dobandit eu obsesia pentru planuri de iesiri. Trebuie sa stiu ce fac, cum fac , cu cine si cat dureaza. Ca e vorba de sambata seara, de un weekend la mare sau de o saptamana in Paris trebuie sa stiu tot ce voi face. E cea mai mare tampenie si sunt perfect constienta de asta, pentru ca niciodata nu se va intampla cum preconizezi si mereu tot ce ai in minte acasa devine subiect de gluma la fata locului. Asa am patit si acum cu plecatul la mare. Planuiesc de o luna sa plec. Am facut si rezervare, m-am interesat si de vreme, mai sa ma apuc si de bagaje insa e posibil sa fie totul pus in stand-by din variate motive de ordin tehnic si financiar. Asa ca planuiesc sa nu mai planuiesc nimic si sa "go with the flow" ca poate se rezolva de la sine mai simplu, fara sa imi scuip ficatul de nervi si de stres.

Wish me luck si sper sa ne vedem la mare in weekend. Sper sa am cu cine sa fiu spontana. ;)

PS: presupun ca ati observat ca mi-a inflorit drumul spre fericire :)

Summer hit- Cycy style

De cand astepta ea mititica sa vina caldura si sa aiba in sfarsit un pretext sa mearga despuiata pe strada. De cand nu mai are masina, merge cu taxi insa si asta vrea bani asa ca plimbarile din timpul zilei care nu includ cafele pe Decebal sau Dorobanti de fac cu autobuzul. Si apari o data sau de doua ori cu fusta pana sub talie, insa cand incep libidinosii sa urle dupa ea ca gibonii in calduri te mai gandesti daca chiar iti e atat de cald incat sa nu poti suporta neam de textila pe tine.

Se poarta lejer si larg, sa fie cat mai feminina sau stramt si lucios cand vrea atentie. Fara tocuri de 12 nu duce nici gunoiul la ghena. Slava cerului ca a invatat sa mearga pe ele ca de cateva ori era sa ajuga la urgente cu ruptura de falca din cauza cazaturii de la mare inaltime. Se machiaza lejer , ii ajunge un rimel si un fond de ten o saptamana intreaga chiar.

Cand nu e weekend sa merga la Mamaia, merge la piscina zilnic pentru ca bronzul de solar din timpul anului trebuie mentinut si chiar imbunatatit. E al 132147320328 rand de piele care i se cojeste dar pentru o piele ca de negresa trebuie sa suferi mai ales daca natura te-a facut alba ca branza feta. Se pozeaza cu fetele in toate ipostazele sugatoare de burta si umflatoare de sani ca sa aibe poze frumoase de agatat "bastani" pe internet. Si-a luat si teapa saraca cand a iesit la suc cu unu care avea un Logan. Auzi rusine: sa fie ea vazuta in asa masina..o Dacie. Nu a mai povestit nimanui de teama sa nu i se compromita imaginea pe vecie.

La mare are job full time:Frumoasa in club.E o munca grea, numai cu ture de noapte si trebuie se fie extrem de vigilenta sa nu cumva sa ii scape din ochi vreun potential sponsor ca e jale. Pierde painea de la gura si poate sansa sa atinga apogeul in cariera :nevasta de smecher sau de fotbalist trendy. E platita cu comision direct din vanzari: isi vinde bine imaginea, bea si ea un wisky cu Redbull, mai iese la un pranz a doua zi, si daca are noroc e sponsorizata si cu o excursie in tarile calde pentru intarirea relatiei proaspat formate. Si nu ma intelegeti gresit, ca ea nu merge gratis ci plateste cu varf si indesat tot ceea ce i se ofera cu ce are ea mai scump: pe sine.

Cam atat pentru moment. O sa revin cu detalii cum mai dau de Cycy prin capitala.

ATTN oameni de stiinta si studenti la Poli

Ador sa plec undeva, sa astept cu nerabdare sa plec, sa astept cu si mai multa nerabdare sa ajung, insa urasc bagajele. De facut mai e cum mai e, ca nu e asa de complicat sa pui niste haine intr-o valiza insa cand vine vorba de trasportat ma ia cu rau si cu traspiratii reci numai cat ma gandesc. Nu cred ca este om care sa spuna "mie imi place sa car" insa eu declar ca a cara ceva e pentru mine cel mai mare chin, cea mai mare corvoada si cea mai crunta pedeapsa pentru faptul ca plec undeva sa ma relaxez/distrez.

Totul incepe strategic de la alegerea tinutelor. Se scot toate parerile la inaintare, se vorbeste cu stilistii si se alege topul in functie de cate zile voi fi plecata. Asta e doar pentru ce voi purta in club. Pentru cafele, sucuri si alte nebunii se merge pe principiul cel mai nou intrat - cel mai des purtat. Urmeaza accesorii:geanta mare si incapatoare, geanta draguta pentru zi, plic de seara, pantofi/sandale cu toc si fara toc, poate niste balerini daca se preconizeaza a fi mai racoare, cercei, ceasuri, bratari. Desi pare totul foarte bine planificat mereu imi iau haine care nu imi trebuie. Data trecuta am fost nevoita din cauza frigului sa port un sacou din velur din clasa a 10a :D.

Munca depusa pentru a minimiza continutul valizei este aproape titanica, fiind atenta sa nu iau nimic in plus fata de strictul necesar si totusi de fiecare data abia pot sa il urnesc din loc chiar si cu roti cu tot. Spre exemplu azi de dimineata am plecat eu voioasa foc ca o papadie in vant spre munca, avand ca atasament permanent un troler dragut foc, plin cu floricele. Dragut foc doar ca aspect pentru ca in el salasluieste esenta kilogramelor compacte( pe langa ce am luat pentru mine am impachetat si cadourile luate din Turcia pentru ai mei dragi 4 parinti). Si hop in autobuz, hop in metrou, hop in alt metrou, hop in tramvai si dupa, putin pe jos. Putin, putin pe jos dar plin de caini sensibili la zgomote si probabil iritati de prezenta mea pe teritoriul lor. Slava cerului ca a mai fost lume pe strada, pentru ca de obicei nu prea e, si in cazul in care ma mancau macar salva cineva pantofii. Si colac peste pupaza mai sunt si racita cobza .

Fac astfel un apel catre toti oamenii de stiinta, si toti studentii la toate facultatile de gen sa faca ceva si sa inventeze teleportorul. Veti fi extrem de bogati si veti bucura milioane de oameni dar cred ca deja v-ati gandit si voi la asta. Stiu ca puteti baieti. Putina initiativa si sigur iese treaba. Spor la inventat.

Cea mai noua pasiune

Pentru a demostra firea influientabila si dependenta a tinerei de fata voi folosi inductia matematica.

Ipoteza: Ai cont de Hi5 si esti dependenta
Pentru HI5+Facebook, cand n tinde la un numar de peste 5 conturi se va crea aceeasi depenta.

Recunosc cu nonsalanta si fara sa ma simt complexata in nici un fel in inca mai sunt un mare copil si am momente in care retraiesc totul ca la 15-16 ani. Cel mai recent exemplu e Facebook. Aveam eu un cont de acum vreun an si ceva insa era in totalitate inactiv, fiind si pe vechea adresa de mail. De cand cu plecarea de meleaguri de 1001 de nopti de poveste am fost nevoita sa il renasc din vechiul id si sa il fac parte activa macar pentru o scurta perioada de timp cat stabilim contact cu cei ce i-am lasat in urma.
Zis si facut. Umblat la setari, schimbat adresa de mail, redirectionat mesaje si toate cele. Si uite asa usor usor a inceput dependenta..: cine ce a mai facut, cine cui si cum a zis, cine mai e prieten cu prietenul prietenului meu si asa mai departe. Nu era de ajuns ca inca mai am contul de HI5 la care incerc sa ma conving ca ar fi cat de curand momentul sa renunt, acum a mai aparut si tarasenia asta in history si nu prea da semne ca vrea sa iasa.

Si uite cat de usor ma atasez de ceva nou si shinny, ca un strutz de un cercel lucios.

q.e.d

Disclaimer: a trecut ceva de cand nu am mai folosit inductia si chiar si asa imi cer scuze oficial Preamaritului Ganga pentru blasfemia care am produs-o azi. Acesta este un paflet trebuie luat ca atare.

Pozare, treci in spatele camerei

Si cum am promis poze...

Dans, munte, mare si turci

Pe scurt cam asta a fost excursia mea in minunata Turcie. Am plecat marti cu entuziasm maxim si am ajuns miercuri cu cearcane si urme de scaun pe spate. Am fost cazati in Kilimli, in regiunea Zonguldak de la Mare Neagra, undeva pe cel mai inalt varf de deal , langa cladirea de care era ancorat steagul tarii. Era atat de sus incat privelistea iti taia genunchii si ziua si noaptea. Adauga si rugaciunea de la ora 12 si puteai sa zici ca esti in alta lume.

Am trait cea mai interesanta senzatie de deja-vu acolo. Ma simteam exact ca in tabara din clasa a 9a. Lume multa, agitatie, aceeasi fluturasi din copilariei i-am simtit. A fost si plaja cu pietre incinse in loc de nisip fin, a fost kebap in loc de shaorme si merdenele, au fost spectacole minunate in loc de plimbari pe faleza si boxe in curte in loc de cluburi si chiar mi-a placut. A fost o reintoarcere si in timp si la origine prin specificul festivalului de folclor la care am fost martor activ. Au fost costume, coregrafii si instrumente care de care mai felurite si, sincer o spun , cel mai mult mi-a placut spectacolul romanesc. A fost cel mai plin de viata, energie, putere si precizie in dozele cele mai potrivite.

Polonia avea baieti draguti si costume superbe, dar spectacol zero pe scena. Mai degraba la after show erau campioni. Bulgarii erau antipatici si alcoolici asa ca nu prea m-au interesat. Rusoaicele aveau ochi de te pierdeai in ei si costumatii colorate si destul de complexe. Turcii, spre surprinderea mea , au un dans destul de simplu, cu cativa pasi de baza care se repeta la nesfarsit insa pana la urma s-au dovedit a fi niste gazde bune si destul de primitoare asa ca ii iertam iar bosniacii erau vai de mama lor din toate punctele de vedere si pe scena dar si in afara ei.

Am avut ocazia sa trec Bosforul si ziua si noaptea si nu ma pot decide care mi-a placut mai mult. M-am pierdut prin bazarul din Istanbul care e mai plin de culoare decat ma asteptam.Stazi numai in panta , drum cu piatra cubica si agitatie mai ceva ca la balci. Cu greu am putut intocmi un cadou mic pentru fiecare, insa ca si experienta a meritat pe deplin.

La anul se anunta o alta invitatie asa ca ramane sa descopar detaliile data viitoare.
Cristina iti predau legatura.