Slava cerului, a trecut sesiunea

Au fost doua saptamani.Nici mult, nici putin in timpul real, insa pe perioada sesiunii timpul capata noi conotatii si dimensiuni. Cand mai ai de tocit pare ca trece imediat, ca nu ai indeajuns niciodata. Cand vine de somn , se micsoreaza la maxim, se strange ca un covring si oricat ai incerca si oricat ai dormi parca ar mai merge o ora de somn in plus.
Ba te doare capu de la prea mult somn, ba de la cafea, ba de la citit. Oricum o iei nu iesi bine.
Si timpul variaza in functie de materie. Cu cat e mai plictisitoare, cu atat ti se pare ca ai invatat mai mult(ca si timp), desi inca mai esti la prima pagina, primele doua paragrafe pe care le citeste a n-a oara pentru ca mereu ti se pare ca nu ai inteles(asta pentru ca te gandesti la somn sau la mancare).

Pentru ca invatatul e ca gripa si simptomele prin care organismul de apara sunt din ce in ce mai diversificate te poti trezi cu asa ceva pe cap:

• te ia cu foame,(atat de foame incat ti se pare ca daca nu mananci atunci nici un cuvant nu mai poti citi, si oricum mereu esti de parere ca mai bine se invata pe stomacul plin) . Poti experimenta in aceasta perioada tot felul de pofte ciudate, care te determina sa lasi totul, sa cobori pana jos, sa gatesti juma de zi. Nu te impacienta. Nu s-a trezit in tine spiritul matern, ci pur si simplu e inca o scuza sa nu mai inveti.

• Ca si fata mereu se poate intampla sa iti dai seama ca nu ai manichiura sau pedichiura la zi, ca trebuie neaparat sa mergi la epilat, ca ai nevoie urgenta de un pensat, ca tre sa iti tunzi varfurile, ca iti intra bretonul in ochi, ca tre sa mergi la sala etc etc. Stai linistita, nu ai devenit femeia grotelor intre timp. In principiu ti se pare(acum depinde de fiecare in parte). Arati foarte bine, mai bine ca de obicei pentru ca de cand a inceput sesiunea te tot ingrijesti numai ca sa fugi de carti.

Daca totusi ai avut curajul de a te apropia de morman, ai facut-o doar ca sa il muti de colo colo sa ti se para ca totusi ai facut ceva. Le mai iei in mana, te mai uiti prin ele rasfoind cu frica si putina greata, le pui la loc ca mai incolo sa o iei de la capat.

Slava cerului acum totul a trecut. Am trecut prin clipe grele alaturi de negociere comerciala, comportamentul consumatorului si tehnici promotionale. Econometria a fost aproape o placere.

Bafta celor putini care ati ramas inca de torturat, spor la odihna , note cat mai mari si restante cat mai putine.

Un rau nu vine niciodata singur(varianta extinsa pentru o fata)

Vorba veche din batrani dar care se tot aplica din pacate si in prezent. Nu aveam destule pe cap cu facultatea tocmai ce incepe minunata sesiune si a inceput de la atata carte sa imi creasca si maseaua de minte(de ar creste si mintea odata cu ea si tot ar fi ceva). Dureri crunte, falca umflata si o incapacitate acuta de a deschide gura.

Din aceasta cauza mananc doar mancaruri inguste sau moi.Pentru cei suferinzi aflati in situatii asemanatoare recomand supe(doar zeama, bucatile de carne trebuiesc impinse), piure sau pilaf. Napolitanele Joe la punga din aia mica sunt mai inguste si incap usor.Pentru desert merge si o budinca sau un suc de fructe mai consistent. In rest multa sanatate ca sa va treaca durerile de masele.

Si cum vorbeam de rele impreunate trebuie sa adaug ca

• de 2 zile tot pierd tramvaiu, autobuzul sau metroul(am asteptam intr-o zi la Romana 20 de minute)
• nu reusesc sa dorm noaptea desi sunt lesinata de somn
• parul imi sta ca naiba( mi-am tuns si bretonul ca nu se mai putea altfel)
• nu pot sa ma obisnuiesc cu frigul asa ca trebuie sa am 100 de bluze pe mine
• in fiecare zi ma stropesc cu noroi pana in frunte
• mi s-au stricat cizmele preferate
• mi-a sarit azi oja de pe toate degetele desi abia aseara mi-am facut manichiura
• am 5 kg de cursuri de invatat
  

Astept un cos imens in frunte si o furtuna care sa ma dea jos din picioare si sa cad intr-o balta imensa.

Acum revenind la realitate.Sunt lucruri mult mai rele decat astea, dar si astea mici asa reusesc sa iti strice ziua. Slava cerului ca stau bine cu dragostea.....

Ce isi face omul cu mana lui e sfant

Anul trecut ni s-a prezentat la minunata Academie o lista cu optionale pentru anul ce urma. Din putinele variante am cules pana am ales "Negociere Comerciala Internationala". Suna de-a dreptul divin. Ma si vedeam la masa negocierilor cu oameni de top din toata lumea si de aceea mi se parea un" must" sa am si acest curs in portofoliu. Cine stie cand si cum ma voi face remarcata datorita cunostintelor acumulate.

Incepe anul, incepe si cursul: frumusete si minune, interes pana la cer. Singura lui problema e ca e atasat de un examen pe masura. Acum din negociere a devenit drept, economie europeana, comert international si alte limbi straine pe care inca nu le vorbesc. Se face ca acest examen e in plina sesiune ceea ce ma face sa regret si mai mult decizia de acum cateva luni.
Sa speram, spre binele meu si altora , ca va fi cu noroc ,totusi , si nu se va alege praful pana in restante. E cam greu de digerat in vara materia asta.

Bafta tutror ca de acum incepe greul. Sa ne vedem cu bine dupa.

Si uite asa mai sunt 345 zile pana la Craciun

Asa de frumos cum a venit, pe atat de repede a si trecut vacanta de sarbatori.
Am plecat cu multa voiosie in suflet pe un tren plin de oameni si de cadouri(spun asta bazandu-ma pe numarul impresionant de bagaje etalate prin compartimente).

A fost mancare multa, gustoasa si foarte bogata in calorii, au fost putini prieteni dar care au stat aproape mai mereu si pentru asta le multumesc, a fost multa dragoste si bucurie, au fost cadouri minunate, surprize, brazi, frig si zapada ca in povesti. Am stat alaturi de oameni foarte dragi si a fost o felie de paradis. De la cei mai mic la cel mai mare ne-am adunat care ,cum si pe unde am putut si ne-am regasit unii pe altii cum numai de sarbatori se poate. Am ciocnit un pahar de sampanie la miez de noapte si am dansat desculta. M-am bucurat de bucuriile altora ca si cand ar fi ale mele. Am spart paharul fiind convinsa ca numai asa imi piere ghinionul(poate chiar asa o fi).
M-am intors cu greu , cu gandul ca stau putin si ma reintorc cu acelasi drag cu care am plecat prima oara spre casa.


PS:Am invatat-o pe mama sa foloseasca internetul si de atunci cu greu mai scap de ea.In caz ca o sa citesti asta ,draga mama, sa stii ca sunt foarte mandra de tine cand imi spui ca nu ma vezi pe mess. Sa scrii cu doua maini. Te pup.