Ana si Manole s-au mutat in capitala. Sunt tineri, frumosi si orasul mic nu mai e de ei. Treaba in constructii oricum nu mai mergea ca in vremurile bune in provincie, asa ca au decis, de comun acord, sa vina la Bucuresti sa faca ceva mai mult.
Ana lucreaza secretara la o firma de constructii. Vine coafata, machiata si pune cafele in cesti incercand sa nu isi rupa unghiile false ascutite, model nou de la Chisinau. 8 ore pe zi de facebook, mess si 2-3 mailuri despre aprovizionare cu papetarie si hartie igienica pentru angajati,
Manole lucreaza la corporatie. Merge cu metroul pana in Pipera unde se intalneste cu colegii de echipa unde lucreaza in programe cu cifre multe, ies la masa la cantina si apoi, dupa tigara, urca inapoi la raportul cu si mai multe cifre.
S-au indepartat nitel de cand au ajuns la capitala. Agitatia, stresul, toti oamenii si activitatile noi, ii fac mai ocupati si mai inaccesibili. Aproape ca e un zid intre ei.
miercuri, 14 martie 2012
marți, 6 martie 2012
Gazela
Ii adie usor vantul peste ochelarii Prada, fake. O suvinta satena cu fost rosu Garnier pe la varfuri, buclata parca prea strans si chinuita cu foc, ii loveste obrazul cand calca apasat asfaltul. Zambeste cand i se vede strungareata si pierce-ul din limba.
Tocurile umplu de galagie strada deja prea agitata. Colantii prea stramti ii expun putin din pulpa prea plina. Fusta scurta de blugi s-ar trage singura mai in jos daca ar putea. Bluza-i neagra cu anchior in V ii expune prea mult din fostii sani frumosi si mari.
Linia tusului e mai stridenta ca vocea dura de mahalagioaica cu care iti vorbeste apasat cand i te adresezi. Fata ii e asimetrica, plina de linii dure, contururi nepotrivite si urme ale noptilor nedormite.
Paseste incruntata, vorbind cu diminutive cu prietenele ei. Are unghii false prea mari si prea stridente.
Ea e gazela de metrou, asa cum paseste in afara barlogului.
Tocurile umplu de galagie strada deja prea agitata. Colantii prea stramti ii expun putin din pulpa prea plina. Fusta scurta de blugi s-ar trage singura mai in jos daca ar putea. Bluza-i neagra cu anchior in V ii expune prea mult din fostii sani frumosi si mari.
Linia tusului e mai stridenta ca vocea dura de mahalagioaica cu care iti vorbeste apasat cand i te adresezi. Fata ii e asimetrica, plina de linii dure, contururi nepotrivite si urme ale noptilor nedormite.
Paseste incruntata, vorbind cu diminutive cu prietenele ei. Are unghii false prea mari si prea stridente.
Ea e gazela de metrou, asa cum paseste in afara barlogului.
luni, 5 martie 2012
Cica
Cica sa nu crezi in telepatie. Cica sa nu crezi in intuitie, in gandul ala ciudat cu care te trezesti in mijloc de zi care iti spune rar, clar si tare cum sta treaba. Cica sa nu crezi in " gand la gand cu bucurie" sau la " tocmai ce iti scriam cand ai sunat"... coincidente absolut intamplatoare...
Pai si atunci in ce sa crezi? Absorbi in fiecare zi emotiile tuturor celor din jur astfel incat nu iti mai dai seama clar de ale tale. Tu ce simti acum? In ce vrei sa crezi? Sau poate nu-i de vrut, ci de putut, ca mare-i diferenta uneori.
Cica vine primavara.Oare? Unde? Cand?Cum? Cica era mai buna matematica.
Pai si atunci in ce sa crezi? Absorbi in fiecare zi emotiile tuturor celor din jur astfel incat nu iti mai dai seama clar de ale tale. Tu ce simti acum? In ce vrei sa crezi? Sau poate nu-i de vrut, ci de putut, ca mare-i diferenta uneori.
Cica vine primavara.Oare? Unde? Cand?Cum? Cica era mai buna matematica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)