In weekend am fost la Arad sa vad si eu orasul natal al Zappai, despre care am auzit de 2 ani aproape ca e cel mai tare loc in care te poti duce pentru distractie, ca e cu totul altceva, ca lumea chiar se distreaza fara sa tina cont de fitele de peste tot si de impresiile de preamarire a sinelui in public.
Am fost de marti sa iau bilet la tren ca sa avem loc la cuseta, insa totul a fost in van pentru ca desi m-am certat cu doua dintre cele mai antipatice si scarboase casiere ale CFRului, nu am reusit nicicum sa gasesc locuri. A ramas sa mergem ca doua papadii in vant si sa ne descurcam la fata locului. Dupa cu puteti cititi aici a fost o calatorie foarte interesanta cu felurite povestiri pentru prieteni.
Si dupa 11 ore de drum am ajuns. Finally. Casa ei e ceva wow. Ma simteam ca in vizita la casa memoriala a lui Alecsandri. Camere imense cu tavan inalt, usi vechi care se inchideau perfect, bucataria micuta dar cu iesire spre gradina , si toate astea in centrul Aradului, la 2 minute de mers pe jos de bulevardul principal ma fac sa inteleg de ce era atat de minunat cand ea traia acolo. Am vazut poze si cutii cu amintiri de la cele mai importante, la foaia goala fara nici o semnificatie dar care mereu ramane acolo ca amintire ca nu inseamna nimic.
Gratie Domnului Seba, am facut si turul oficial al orasului pentru a vedea si pe zi punctele arhitecturale esentiale. Strazile sunt inguste si uneori parca nici nu iti vine sa crezi ca nu esti pe undeva printr-o cetate . Orasul are un aer vechi a la Brasov sau Sibiu, insa e mai micut si asta il face si mai interesant. Am fost la cafea (care e foarte ieftina in comparatie cu Bacau sau Bucuresti) in Smart, barul unde mergeau ei in liceu. Si erau multi si toti vorbeau de felurite si ii admiram cum au reusit sa pastreze legatura chiar si dupa 2 ani de mare distanta.
Friday night party! Tocuri si camasi cu centuri de nu puteai sa respiri nici daca te uitai la noi. Am fost pe faimosul strand la casute unde am fost participant activ la 2 chefuri . Am stat pana nu mai simtit pic de sange in picioare si dupa am purces spre casa ca doua gazele (eu si Zappy) cu un bakerolls in mana stand la barfa pentru inca o ora in pat , discutand si dezbatand scopuri in viata si fericirea vesnica.
Sambata a fost zi de relaxare. Am facut un tur pe jos, de data asta pana la gara dupa bilete. Pe seara a fost party la gazda mea in barlog asa ca am avut putina treaba organizatorica. Pool party, cam o ora de club si apoi iar pool party. Din pacate era foarte frig ca buna dispozitie era slava cerului.
Duminica, din pacate, am purces spre capitala cu dorinta de a reveni cat de curand. Am realizat ca nu locul e totul, ci oamenii. Aradul e un oras mai mult sau mai putin interesant, dar e un oras ca oricare altul, cu acceasi oameni, cu aceleasi categorii clasice, insa daca oamenii de langa tine au carisma pe care o cauti, intreaga atmosfera se schimba. Ferice de cei ce au gasit echilibru prin ei si prin altii.
See u soon Arad. ne intalnim la langoserie :)
Un comentariu:
Daaa... la langoserie :)
Trimiteți un comentariu