Acesta nu va fi un post despre iubiri pierdute,lacrimi si suspine de amor,despartiri eminente sau injuraturi pentru fostul.Nici de cum. E un post despre studentie si prieteni,despre oamenii cu care traiesc zi de zi.
De cand m-am mutat la Bucuresti impart un apartament si o camera cu oameni de care abia aveam habar sau care nici nu stiam ca exista:2 fete si un baiat. Mai diferiti de atat nici de puteam sa ne gasim,dar soarta are logica ei.
Iema-colega de suferinta cea mai apropiata, o masa distanta intre paturi mai exact.O blonda inalta cu picioare cat sunt eu toata.Se da pe fructe cel mai des si invata numai in pat.Mananca chestii sanatoase (cu exceptia ciocolatei) si ma sperie ca nu a mancat la Mc decat odata.Cand am cunoscut-o nici nu stia ce se vinde acolo.
Mi-e draga de mor ca ea e partea cea mai vesela din camera asta,dar si cand se supara nici naiba nu o mai scoate din starea ei(decat poate vre-un Fat-Frumos).
Adora parfumurile bune,cartofii la cuptor si colindele inainte de sarbatori.Impreuna si la bine (parrrrttttyyyy) si la greu(nu am bani nici sa beau apa...ii dam in doua?).
Vecina de bloc si acasa. Ma cunoste mai bine ca mama ca intr-un spatiu asa mic e greu sa ai secrete. Imi face mazare cand o rog pt ca ajung tarziu acasa.
Weekendul asta a fost albina muncitoare asa ca am ramas singura cuc intr-un apartament imens.Abia acum vad cat de bine e sa ai colegi in jur mereu.Poate nu mereu dar majoritatea timpului.
Ps:Inca putin si e Craciun
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu