Trec in fiecare zi pe langa florarii care impresioneaza prin multitudinea de culori si varietatea interesanta de flori de sezon si nu numai.Niciodata nu am stiut denumirile florilor in afara de cele general cunoscute dar mereu mi s-au parut fascinante.
Mamaia mea are de cand ma stiu un balcon plin de regina noptii,crini,ficusi,muscate si alte flori de ghiveci pe care mereu ma punea sa le ud.Acum gradina botanica s-a extins si a acaparat toate balcoanele blocului in jurul etajului 10 cu tot felul de plante cu flori si frunze imense de nici nu mai poti intra si le uzi de la usa cu furtunul de pompieri.
Pe cat de fascinante pe atat de banale uneori,pe cat de flatata as fi cand primesc flori ,pe atat de jenata cand se inatampla in public. Nu sunt fana mersului pe strada cu un buchet imens sau mai rau o floare.
Problema e ca nu suport cozile mari ale florilor.Nu inteleg care e utilitatea unor flori atat de gingase, sa fie daruite cu asemenea cozi.Frumusetea nu consta decat in floarea propriu-zisa.Nu se duce nimeni sa spuna:"Uite iubi ce cozi frumoase si lungi ti-am adus."
Inteleg rolul practic de a avea "de ce sa te tii" insa cred ca less is more in cazul asta.
Poate insa exista un scop financiar:nu poti sa te duci cu 3 flori si sa mai aiba si coada scurta.Asa lungi ocupa spatiu mai mult in ambalaj.
Eu totusi raman la ideea mea:un buchetel mic de flori dar bogat e mereu mult mai frumos,chiar daca sunt flori de camp sau cei mai fini trandafiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu