Ce e rau in a fi egoist si a te gandi la binele tau inainte de a celorlalti? Crezi k daca iti pasa mai mult de x, y, z traiesti mai mult, mai bine si mai linisit? pe naiba. Cu cat te consumi mai mult pentru problema altuia, cu atat faci ca totul sa devina mai grav, mai trist, mai profund si mai dureros decat e deja. Nu pledez pentru indiferenta, ci pentru moderatie. Dar oare nu e obsurd sa ceri moderatie in dragoste, in ura, in durere, in intelegere si compasiune? Astea nu sunt cumva sentimente ce nu pot fi masurate si controlate? Si totusi care e limita peste care nu trebuie sa trecem , dar la care trebuie sa ajungem pentru ca suntem oameni ? Cand e prea mult si cand e destul? Cand e cazul sa iti pese mai mult de cel de langa tine mai mult decat iti pasa de linistea ta? Cine merita sa iti pese mai mult? Cine nu merita, de ce nu merita? Si m-as putea intreba pana maine, si m-am putea gandi numai la asta si nu as face altceva decat sa nu ajung la nici o concluzie, exact ca inainte sa ma apuc sa scriu, insa as fi plina de intrebari si de resentimente.
Prefer sa ma gandesc la mine, la weekend, la mare . Prefer sa ma gandesc la nimic si nimeni fara sa ii pierd pe cei dragi din ochi.
2 comentarii:
Buna draga mea,
Am citit posutl tau si pot spune ca m-am intristat. De 29 de ani incoace, am ajuns la concluzia ca oamenii sunt fiinte sociabile, oamenii au sentimente, oamenii au necesitati. "Pasul" de care vorbesti tu este tocmai ceea ce uneste oamenii in mod deosebit, si-culmea!- de multe ori chiar si animalele neinzestrate cu ratiune. Este vorba despre puterea de a darui, puterea compasiunii, a daruirii de sine (stiu, sunt cuvinte foarte promovate mai ales acum, in perioada postului).
Si totusi... ce poate fi atat de dureros, atat de pagubitor, ce poate provoca o pierdere atat de mare in A FI BUN? sunt sigura ca ti s-a intamplat sa ai nevoie de ajutor-poate fara sa recunosti asta, sau fara sa strigi din toti plamanii- si sa existe cineva, care sa intinda o mana de ajutor si sa te ajute intr-o situatie mai mult sau mai putin fara iestire. Si ce sentiment! nu de obligatie, ci de multumire ca exista OAMENI. Ce ne costa pe fiecare din noi sa fim OAMENI? Orgoliul? Propriile interese? "Lipsa de timp"? Intr-adevar, moderatia este luata in calcul de majoritatea din noi, exista riscul de a cadea in extrema cealalta, de a fi "folosit"-te-ai gandit vreodata DE CE? Pentru ca oamenilor le e teama sa NU FIE RANITI, si astfel se inchid intr-un Turn al Chindiei, si atunci cand sunt raniti, ranesc la randul lor-uneori mai tare, uneori pe altcineva decat pe cel care a provocat suferinta initiala.
Si totusi, cine stabileste limitele? Fiecare din noi. Fiecare este dispus sa dea-si sa primeasca-o cantitate limitata de lucrusi si sentimente. Fiecare are ocaua lui, aici nu exista Cuza. Cuza a murit. Insa ferice de cei care nu isi stabilesc limite... si nu vorbesc in termeni religiosi, insa am avut ocazia sa intalnesc oameni care fac ORICE pentru cei de langa ei. Sunt loviti de lacomia celor care primesc, uneori, insa nu au ochi pentru asa ceva. Eu, privind din afara, am ramas uimita de lipsa de scrupule a beneficiarilor, si de sursa inepuizabila de bine a binefacatorilor. Exceptional, si totusi trist. Trist ca majoritatea oamenilor nu se satura a primi, si dau atat de putin in schimb. Imagineaza-ti, draga mea, cum ar fi sa dam cu totii-FARA EXCEPTIE- tot ce e mai bun din noi pentru aproapele nostru. O lume ideala-si totusi, cine face ceva in privinta asta? De mici crestem cu asemenea invataturi, insa multi se pierd in fata lacomiei celor din jur. Cine merita sa iti pese mai mult? Fiecare dintre noi. Cine nu, si de ce? Intrebari ce nu isi au rostul-asta, in lumea ideala, in care sunt de cateva minute. Am dreptul sa sper, si am dreptul sa ma abat de la egoism si sa incerc sa schimb ceva-in speranta ca nu sunt singura. Iti propun un test: mergi pe strada, si zambeste unui copil; vei vedea ca invariabil iti va zambi inapoi. Fa un compliment nevinovat unei persoane necunoscute-vei vedea ca se va lumina la fata si -poate- va zambi. Nu ne costa nimic sa fim mai buni, de multe ori un zambet poate face minuni.
Te provoc sa incerci. Problemele-sau, sa le spunem provocari- vor aparea intotdeauna, insa ce conteaza este modul in care reactionam noi. Optiunea este exclusiv a noastra.
"mine", "weekend", "mare"-punctual. insa ce exista dincolo de "mine, weekend, mare"? exista "tu", "noi", "voi", "ei"; exista munte, desert, exista luni...ce putem face ca fiecare din aseste "altceva"-uri sa fie minunate?
SA LE PRIVIM CU DRAGOSTE SI CALDURA, sa depunem un pic de efort astfel incat la sfarsitul zilei sa spunem "astazi a fost o zi minunata. Imi propun ca maine sa obtin si mai mult" si nu ma refer la bani, la obiecte, la sentimente. Ma refer la linistea, la multumirea pe care o primesti cand DARUIESTI. Ai incercat asa ceva? Sunt sigura ca da. Incearca sa faci ceva bun in fiecare zi, PROPUNE-TI ASTA IN FIECARE DIMINEATA, si fa ceva in privinta asta ZILNIC. Make someone's day.
Iti doresc sa obtii ceea ce iti doresc. Si crede-ma, e bine.
draga floricheetah,
frumos si miscator tot ceea ce scrii , mereu am trait cu ideea ca acolo sus exista un Dzeu pt fiecare dintre noi si ca intr-o zi , kiar daca va fi ultima din viata noastra , tot ne va face dreptate si ne va rasplati pt cat am daruit !
si da, probabil voi si muri asteptand ziua aceea , dar , asemeni tie , inca sper la nemurire! nemurirea bunatatii , a blandetii si a sperantei ca viata merita traita!!!cu bune si cu rele!
am avut nevoie de ajutor, ca orice om , si slava Domnului , am primit , dar uneori tot ce mai raamne din acel ajutor este amintirea!!!raman cu recunostinta si atat!!!
sunt oameni in lumea aceasta , pe care oricat i=-ai ajuta , mereu vor gasi ceva "lipsa" la tine!!!
pacat!
si atunci ii ranesti cu indiferenta pe altii , fara sa iti dai seama ca ceilalti nu au nici o vina!!!
din nou .. pacat!!!
Trimiteți un comentariu