Toamna nu gluma

A trecut vara mai repede decat toti ne asteptam. Am plecat si am venit , am pierdut nopti de weekend si am gasit cearcane de la atata oboseala, insa a fost o vara nesperat de interesanta. Si cu bune si cu rele, nu imi regret decizia de a ramane in capitala pe perioada verii. Si pe cat ma plangeam de caldura in zilele toride cand eram la munca, pe atat le regret acum cand vin dimineata infololita cu 2 plovere abia la inceput de toamna.

Doar de 2 zile a inceput calendaristic anotimpul recoltelor si al numaratului de boboci si deja toata lumea e zgribulita. De la siroaie de apa s-a trecut pe neclipite la tremur de frig. Si parca inca nu iti vine sa iei ceva peste tricou, si nici la sandale nu e asa simplu sa renunti insa dupa cate am vazut eu de acum vin vremuri reci, poate doar in weekendu asta sa scapam mai usor. Problema e ca nu ma simt pregatita sa renunt la frumusete de anotimp cald cu mare si soare pentru unul umed si rece cu geaca si umbrela.

Inca de saptamana trecuta mirosea a toamna. Poate sunt eu nebuna dar mie mi se pare ca fiecare anotimp are mirosul lui iar toamna miroase a aer rece de dimineata, a frunze uscate si asfalt umed de la ploaie. Sau poate miroase asa fiind ca amintirile mele cu toamna asta reprezinta.

Cand eram mica mergeam cu mamaia in parc si ea ma astepta pe banca in timp ce eu culegeam conuri de brad din padurice. Ma imbraca gros ca mereu raceam. Ieseam dimineata si soarele avea o culoare aurie plapanda. Parcul era aproape pustiu. Rar daca mai trecea cineva in fuga. Nu era invazie de mame si copiii cum vad acum. Poate doar inca o bunica sau doua cu un nepotel. Timpul a trecut si am inceput scoala. Aveam un ghiozdan cu Jurassic Park colorat cu verde si portocaliu fosforescent. Eram cea mai mandra eleva. Clasa era undeva la parter si drumul pana acolo mi se parea un labirint. Erau ghivece cu flori si banci vechi de 2 persoane. Peste tot in jur parinti si copiii cu buchete de flori. Doamna invatatoare era o femeie impozanta, inalta, solida, cu parul scurt de o culoare visinie la fel ca cea pe care o avea pe unghii. Eram complet pierduta si tot entuziasmul de la inceput se transformase in "eu mai vreau la gradinita, nu mai vreau la scoala". In clasa a 4a m-am mutat in alta scoala. Cu gasca de parinti si bunici am plecat in cucerirea noului teritoriu. Aveam uniforma in patratele cu sort albastru si guler alb. Aici trebuia sa port bentita alba pe cap care din pacate pentru mine nu prea ma avantaja.

Clasa a 9a. Prima zi ploioasa cu adevarat din toamna aia. Liceu nou, nu stiam pe nimeni, ma simteam mai pierduta ca in clasa intai. Am gasit clasa plina si m-am asezat pe randul din mijloc banca a2a. Complet dezorientata si singura cuc traiam cu covingerea ca trebuie sa fac ceva sa plec undeva unde mai cunosc lume. Cu acceasi convingere am trait toata clasa a9a.

Prima zi de facultate. Doamne cata lume poate sa fie adunata intr-o loc. Schimbat numere de telefon cu oameni complet necunoscuti, schimbat idul cu acceasi, stateam undeva in buricul targului si trebuie sa recunosc ca imi era foarte bine. A fost a toamna frumoasa cu soare dimineata. Prin noiembrie mi-am gasit si locul in care stau acum.

Azi. M-am trezit la 7 jumate sa plec la munca. Ochii mai umflati ca de obicei. Cred ca de la somn sau poate ca am baut un pahar mare cu apa azi noapte. Bajbai prin dulap dupa haine. Le repezesc pe mine si plec in graba. Dupa o ora si un pic de schimbat felurite mijloace de transport ajung la destinatie.

Mult succes aceasta toamna. Sa fie una cel putin de poveste