Ultima strigare, primele pareri

Da Dragii mei, azi e ultima zi din an.
Recunosc cu rusine in suflet ca azi nopate m-am foit in pat ca o caracatita la ganduri de asortare si potrivire coloristica. Margelele pe care le-am luat nu sunt acceasi nuanta de roz ca cele doua dungi de pe rochie. As avea un ruj pentru margele dar am unul exact aceeasi culoare cu dungile. Si ce ma fac cu parul? Bucle mari all the way sau doar cateva pentru volum si restul zulufi de papusa? Si pentru ca traiesc cu impresia ca mai sunt si barbati care mai intra sa citeasca blogul, ma opresc din dorinta de a-i mai determina sa intre vreodata ( doamnele cu siguranta ma inteleg si fara sa le explic minidrama prin care trec inainte de orice eveniment mai important care se lasa cu iesit din casa).

De 2009 am vorbit anterior si ma bucuram ca raman cu un gust de dulceata de cirese. Dar sa nu ma gandesc deloc la 2010? Sa nu am niste insiruiri pe o lista de dorinte, ca cea pentru Mos, numai ca de asta ma ocup doar eu?

Asa ca dupa framantari intense( intre ora 2 si 3 azi noapte) uite la ce concluzii am ajuns(ordinea este aleatoare):

1. sa port mai des tocuri

2. sa nu am nici o restanta in sesiunile din anul care vin

3. sa iau licenta cu nota peste 9 (da sunt o semi tocilara obsedata de rezultate)

4. sa ies mai des din casa si sa nu mai fug spre ea de parca ar fi atac cu bombe nucleare afara

5. sa imi mai adaug muzica pe ipod ca nu mai pot suporta acelasi playlist over and over again

6. sa nu mai injur cand sunt nervoasa

7. sa scap de cosuri( desi nu sunt un caz extrem, recunosc ca fiecare drac ma scoate din minti asa ca rog zeitatile care se ocupa de acest departament sa imi ia si mie in considerare cererea :) )

8. sa ajung in Istanbul si/ sau Barcelona

9. sa merg la teatru (ar fi cazul. Sunt de 2 ani jumate in Bucuresti si nu am fost in stare sa imi cumpar un amarat de bilet)

10. sa incep sa merg la sala( daca nu pentru silueta, macar pentru durerile de spate)

11. sa slabesc 4 kilograme pana la primavara si sa ma mentin la 57 forever and ever :D

12. sa incep sa ma implic direct in marketing

13. sa mai particip la strangeri de fonduri pentru copii sau la alte proiecte asemanatoare

14. sa reincep sa gatesc cu accesi pasiune ca in trecut

15. sa scriu mai des pe blog

16. sa merg mai des la mare cand vine vara

17. poate sa imi iau masina desi aceasta variabila este dependenta de mai multi factori

18. sa castig indeajuns incat sa nu mai am nevoie de ajutor financiar parintesc( desi mai dureaza vreun an pentru asta)

19. sa incep sa incerc sa cunosc mai bine Bucurestiul, muzeele, concertele, parcurile, cafenelele, cluburile

20. sa imi gasesc un echilibru interior si sa nu ma mai stresez pentru orice problema minora

21. sa ma port mai frumos cu cei care imi sunt alaturi si sa le acord importanta care o merita


For now, that's all folks . Voi ce va doriti pentru noul an?

tendinte 2009-2010

Vad ca a inceput deja nebunia retrospectivelor din 2009 asa ca, eu ca o nebuna neoficiala, o sa urmez acest trend.
2009 a fost un an foarte interesant. A fost un an al premierei pentru statutul meu conjugal si desi nu am invatat inca sa conduc aceasta masinarie, iau cursuri si sper sa incep sa primesc si diplome cat de curand.
Am muncit ca un mini sclav, uneori, alteori mi-a fost rusine de mine si de lenea mea. Am avut parte de cea mai intensa sesiune de pana acum(dar simt voi depasi aceste prag al intensitatii cam in 3 saptamani). Am plecat si am venit, nu in toate directiile in care mi-as fi dorit dar cu siguranta indeajuns incat sa imi aduc aminte cu drag. Am fost la mare si am vazut rasaritul. Mi-am descoperit prieteni in locurile cele mai ciudate si am ratacit oameni pe care ii credeam aproape. Am trait o vara minunata alaturi de a mea Pitulice si cu ocazia asta ii multumesc pentru compania placuta care s-a dovedit a fi in final :)
M-am sucit de la 4 la 8 apoi iar la 4 ore de munca pe zi pentru a mai da si pe la facultate. M-am dus la facultate prea putin unde a contat si deloc unde am considerat eu de cuviinta ca se poate lipsi. Inca ii mai duc lipsa barmanului din Expirat care m-a initiat in lumea cocktailului "Limba'n gura".
Am facut 21 de ani si a fost cea mai tare aniversare de pana acum desi nu a fost lipsita de evenimente mai putin normale. M-am hotarat sa devin mai independenta si mai hotarata :D chiar daca sunt inca la baby steps. Mi-am aprofundat cunostintele de limba engleza si le-am lasat la fel pe cele de franceza.
Am cheluit prea multi bani pe haine si kkturi de aruncat pe mine si am dat prea putini pe carti, filme si teatru. Nu am baut destule ceaiuri prin cafenele si nici nu am luat destule bonuri de la garderobele cluburilor.
Dar m-am mutat. Schimbi locul, schimbi norocul spune o vorba. Cine stie? Poate asa e.
Am asteptat prea mult telefonul sa sune in loc fi folosit timpul ala pentru plimbari in parc, daca nu pentru latura romantica, macar pentru miscare si aer curat.
M-am indragostit de mancarea libaneza.

2010 va fi un an marcat de licenta in planul universitatar. Momentan e singura chestie certa care stiu ca va urma. Asta si faptul ca trebuie sa platesc mereu chiria pe 11 ale lunii.

Tie, Draga Cititorule, iti urez toate cele bune.

Fii Mos Craciun

Aceastea sunt dorintele a 22 de copii din Centrul de Plasament Sf Petru si Pavel situat in Bucuresti pe calea Dorobantilor nr 187 sector1. Unele cereri pe mine m-au miscat si sper sa aiba cel putin acelasi impact si asupra voastra :

1. Clucerescu Cezar, 10 ani, isi doreste o masina teleghidata.
2. Stancu Florin, 14 ani, - o bicicleta, niste haine si adidasi.
3. Miriuta Irina, 5 ani - o minge, un trenulet si o sorcova.
4. Aburlacitei Bogdan - 6 ani -un trenulet, o minge si dulciuri.
5. Costea Nicoleta - 7 ani - o casuta, dulciuri si o trusa medicala de jucarie(poate un viitor medic).
6. Costea Alexandra - 4 ani - un trenulet, o sanie, un avion si dulciuri.
7. Melente Alexandru - o minge, o sanie si un catel ( de plus presupun).
8. Dumitrache Marius - 6 ani -un avion, un vapor si cizmulite sau pantofi.
9. Urzica Andrei - 7 ani - o minge, un set de pistoale si pusti si o masina.
10. Cobzaru Alexandru - o minge, un vapor cu telecomanda si un set de pistoale si pusti.
11. Corneocu Rada Cristina - 6 ani - o trusa medicala, clopotei si dulciuri.
12. Stancu Georgiana - 10 ani - orice cadou doreste Mosul.
13. Selena - 14 - un telefon, un mp 4 si geaca roz cu blana.
14. Lazar Nicu Alexandru -6 ani - masina jeep cu telecomanda, o plasa cu dulciuri si haine.
15. Nicoleta Mariana - 16 ani - un costum de blugi ( geaca de blue jeans cu strasuri, blue jeans ), si o pereche de cizme (culoarea blugilor).
16. Matei Bianca - 11 ani - un telefon pe sina de jucarie, niste haine si niste dulciuri.
17. Pipera Mihaela - 18 ani - O trusa de farduri ( gentuta cu : un rimel, un ceas, un strugurel, sampon clear, moate, cercei, coliere si clame), role cu genunchiere si un mp4 cu cablu de date.
18. Pocovnicu Violeta - 16 ani - un telefon mobil, o garderoba noua la moda si multa fericire.
19. Paun Mariana Monica - 11 ani - o bicicleta si un mp3.
20. Anav Ionut - 16 ani - Un laptop, role, un mp3
21. Moise Iulian - 13 - haine la moda, un ceas si un parfum.
22. Anghel Elena - 11 ani - bebelus de la baby Born, dulciuri, carioci si un telefon Nokia adevarat.


Cautam sprijin de orice fel de la oricine este dispus sa il dea. Cadourile vor fi inmanate de mine si de colegul meu de munca, personal. Suntem sprijiniti de o organizatie nonguvernamentala care ne ofera spirjin fiscal pentru cei care doresc sa faca donatii in numele unor companii.
Subliniez faptul ca la evenimentul in sine este liber sa participe oricine doreste sperand ca pana pe 22 decembrie sa reusim sa umplem Sacul lui Mos Craciun.

Amintiti-va de speranta cu care l-am asteptat toti pe Mosu cand eram copii si mai ales bucuria de a gasi cadourile sub Brad.

Daca doresti sa te implici in orice fel te rog contacteaza-ma la adresa de mail: ioanabrebu@yahoo.com

Dragul meu,

Mi-e dor de tine. De mult nu te-am mai vazut, de mult nu ti-am mai auzit vocea care imi spune numele cu drag. Am de ceva timp in minte o imagine cu noi doi, doar noi doi si de fiecare data zambesc. Stii ca nu sunt romantica tipica, dar de dragul tau as vrea sa scotocesc cuvintele cele mai alese sa le arat tuturor. Sunt mandra ca sunt a ta si doar a ta. Imi place ca nu trebuie sa impart sau sa pierd nimic ca sa te am langa mine.

Adorm cu gandul la tine, cu ziua in care te vad prima data, cu linistea din suflet care ma asteapta cand o sa te gasesc.

Pana o sa te cunosc,
A ta cu drag,

I

...de la nasa mare pentru ....

..si acum o selectie muzicala de mare clasa :







Enjoy!

La barbat

Pune oricate femei inr-o singura camera si lasa-le o ora si aproape ca pot garanta ca atunci cand vei deschide usa le vei auzi vorbind de barbati. Fie ca se lauda, fie ca se plang, fie ca ii au, fie ca ii vor sa le duc lipsa, barbatii sunt mereu pe buzele femeilor. Trecem repede peste subiectele de haine si de oje si ajungem mereu tot acolo. Indiferent de varsta sau de statut, toata viata noastra a ajuns sa se invarta in jurul lor. Ne vedem femei independente majoritatea dar de fapt multe din noi,printre care si subsemnata, ar trebui sa ne internam la dezintoxicare de barbati si de relatii.
De aproape un an sunt singura si desi mi-am dorit libertatea cu ardoarea unui nebun, in loc sa ma bucur de ea in liniste, ajung sa imi complic existenta linistita tocmai din dorinta de a-mi pierde bunul cel mai ravnit acum ceva vreme. Si intrebarea mea este: de ce? De ce sa cauti din greu ceva ce nu cunosti? De ce atat efort si gand pentru ceva ce nu stii unde e, cum poti sa ajungi acolo sau daca chiar iti place ?

Discutam ieri cu un prieten foarte vechi si el spunea ca e vorba de increderea in sine. Ca nu ma simt destul de increzatoare incat sa realizez ca de fapt toata agitatia o creez singura si analizand putin cred ca viziunea lui e mai potrivita pana la urma decat cea pe care mi-am creat-o in ultima perioada. Poate ca majoritatea barbatilor sunt niste oameni exceptionali si nu niste porci misogini cum circula vorba, si everything is in the eyes of the beholder.

Intre timp recomand pauza la pat si ingrijire personala sufleteasca pentru toate femeile care au crize de Tourette cand se gandesc la frumusetile sexului puternic.

Poveste cu mosi

De felul meu ador sarbatorile de orice gen dar in special Craciunul si in fiecare an incep sa simt "spiritul sarbatorilor" de pe la jumatea lui octombrie. Anul asta vad ca se vrea special pentru ca aproape am ramas socata de uimire cand aseara am auzit in taxi numai colinde la un radio. Oi fi eu prea agitata de febra mutarii si poate asta e motivul pentru care nu imi zornaie si mie clopotei cand o aud pe Celine cantand cu foc "Blue Christmas" sau poate pur si simplu sarbatorile pentru un adult departe de casa nu mai sunt niciodata la fel de fascinante ca cele din copilarie.
Eu mereu l-am placut pe Mosu, indiferent cu ii zicea, ca era Craciun, ca era Nicolae sau chiar Ene pe la gene. Era personajul meu preferat. Intr-un an am format o serie de pe o cutie de la o pereche de pantofi sperand ca la capatul firului o sa il gasesc pe Mosu sa ii spun ca eu nu mai vreau pijamale in fiecare an.

I-am scris poezii, chiar si cand stiam doar sa copiez niste litere dintr-o parte in alta fara sa realizez ca opera lirica aleasa de mine pe considerentul "cea mai scurta e cea mai buna" e de fapt un simbol de lirism filosofic despre heruvimi. Ii uram pe ai mei ca se intalneau cu Mosu numai cand erau numai ei singuri si pe mine nu ma luau cu ei.

Nimic nu era mai frumos decat dimineata cand trebuia sa vad ce am primit. Cata emotie si cat entuziasm. E ca si cand acum as stii ca ma asteapta la usa cizmele alea superbe de la Bershka gata sa le scot la o plimbare(vise, vise...).

Aseara Mosu doar a trecut in vizita. Am stat putin de vorba dar se grabea ca era bolnav si trebuia sa ajunga inapoi acasa sa isi ia pastilele. Mi-a zis ca de cadou sa vorbesc cu Sefu ala mare ca pe lista lui nu figuram.

Pana atunci ramane doar sa visez la mosi.

Tehnica e unealta diavolului

Niciodata nu am fost atrasa de chestiile tehnice si mecanice. Am urat fizica in liceu mai mult decat orele de volei(mai praf ca mine la sporturi ce necesita orice gen de coordonare nu exista. sunt in Hall of Fame la categoria "asa nu" ). Din mecanica nu am ramas decat cu forta de frecarein sens invers si greutatea care trebuia sa o imparti de sa iti dea si sin si cos. Capitolul IT a fost mereu reprezentat de mess, hi5, cateva filme si siteuri. In rest nu stiu decat sa il inchid si sa il deschid, deci pentru chestii complicate cum ar reinstalat windows si reparat retele de wireless trebuie sa apelez la specialistii in domeniu.
Primul calculator l-am facut praf in a 6a pentru ca eu il inchideam de la buton de vreun an. Au aparut chestii cu scris mult( a se citi limbaj MS DOS) si am inceput sa sun panicata la colegu de banca :"zatuleeeee, e numai scris si nici o poza din aia nu mai apare. vino repede ca e pe duca". Si cam asa s-a derulat orice defectiune. Am avut o perioada cand acasa nu mergea nici daca il amenintati cu virusi dar daca il duceam la service nu avea nici pe dracu.

Laptopul vechi e de o seama cu mine si nu cred ca exagerez cu nimic cand spun asta pentru ca intreaga sa memorie era de 10 Gb, cam cat un Ipod mediu. Trebuia sa ii vorbesti frumos ca daca injurai sau loveai era mort si nici sa se inchida nu mai voia. Atunci mi-a crescut mie rabdarea ca pana atunci nu cred ca stiam ce inseamna sa astepti minute in sir pentru orice lucru. Cand intra cineva pe mess imi dadeam seama cu ceva timp inainte dupa cum incepea sa se ambaleze ca o rasnita de cafea. Nu trebuia stresat cu prea multe chestii deschise, filme nu puteai sa vezi la el, iar in cat timp se incarca un videoclip pe youtube puteai sa gatesti un peste la cuptor cu garnitura de ciuperci la gratar si sos de usturoi cu rosii. Acum de serviciile lui se bucura mama care desi nu prea se pricepe isi da seama ca nu a facut o investitie buna cu el.

Cea mai recenta patanie a fost cea cu wirelessu. De vreo luna nu mai mergea si am rugat pe cineva sa ma ajute. Am intrat pe logmein, am instalat trebi ca sa se poata loga pe calculator sa mi-l faca. A muncit saracu om 3 ore cu instalari, dezinstalari, restartari,injuraturi, blagosloviri si sugestii de aruncat dispozitivul pe geam si nimic. A venit cu gandul ca reinstaleaza windowsu cu totu si de cum a ajuns mi-a aratat si cel de-al doilea buton special creat pentru a avea acces la wireless. Eu stiam de unu, doua deja era prea mult pentru mine daca nu mi se arata. Astfel toate urarile de bine si sa sanatate s-au redirectionat in directia mea care deja eram batuta de soarta cu un perete udat de teava sparta a vecinului de deasupra.

Luni a venit firul de legatura intre Ipod si calculator. Dupa 2 ore am vrut sa le trimit inapoi pachet la tata ca deja era a 3 lista pe care o facusem cu adaugari si mutari de melodii de colo colo si nimic din ce munceam eu la calculator nu ajungea pe Ipod. Dupa o formatare cruda am reusit sa pun si eu 35 de melodii pe el. Tare simt ca ele vor reprezenta singurul playlist din viata acestui dispozitiv. In acelasi timp se desfasura o lupta asidua cu ODC si cu ApexDC cu care nu prea am reusit sa colaborez in conditii de liniste si calm.

La munca nu imi merg programele, se blocheaza imprimanta si toate astea se intampla numai la postul meu de lucru.
E ceva zeu al tehnicii pe care l-am suparat? Tre sa dau de pomana niste stickuri de memorie sau niste cipuri?
Indurare Marite al inteligentei artificiale...

Mi-am luat animal de casa

Si asa sunt mare fermier pe Farmville (am facut vreo 3 mariri de suprafata si am animale si pomi cu duiumu ) si ca orice om am nevoie de afectiunea unui suflet, am hotarat sa adopt o oaie pe blog.(nu e cea mai buna varianta dar ar fi chiar inuman sa tin un animal singur in casa 12 ore pe zi doar ca sa ii dau de mancare si sa ma joc cu el jumatate de ora ). Ea e Oitza mea Roz si sper sa fiti toti incantati de cunostinta.

Vise, vise si iar vise

In ultima perioada sunt terorizata de propria imaginatie, mai precis de visele din timpul noptii. Ziua daca dorm nici nu visez dar noaptea deja incepe sa ma sperie.
Am inceput cu un scenariu din filme de groaza cu un hol lung cu o lumina difuza si un bec care palpaia cand de colo dintr-o usa iese un nene chel cu fata cam scrijelita( ca sa nu spun taiat crunt si sangerand abundent). M-am trezit toata sufoacata si aproape plansa de mi-au trebuit minute bune pana sa revin la un ritm normal al schimbului de aer cu exteriorul.
Urmatoarea paţanie a fost o minunatie de gravida(eu) cu un copil ingrat pe care il tineam ulterior in brate. Daca iei si cauti sa interpretezi in orice dictionar de vise "copil" e de rau. Problema e ca acest simbol se tot repeta.
Aseara de exemplu am visat ca eram cu Simo in Arad, numai ca nu era Arad ci o cocina de porci si tot incercam noi sa gasim un club. Urcam intr-un taxi cu un nebun, ala pleaca cu portierele deschise conducand ca un demenet. Intr-un final ne lasa sa coboram, si urcam la ultimul etaj a unei cladiri in paragina. Acolo era un cuib de drogati care "miroseau" tot felul de prafuri. O iau pe Pitu de mana si pornim spre altceva ca ea nu voia nicicum acasa. Ajungem la cealatalta bodega unde erau numai mormare de moloz, niste scari subrede si in spatele meu apare un caine lup imens( sper sa insemne ca dusmanii in mananca cu drag din posterior :D). Plecam de acolo dar pe drum ne oprim intr-o casa straina cica sa ne ascundem. Simo dispare si ma trezesc singura in casa bizara unde vad un bebelus(iar...).Eu incercam sa sun disperata dupa ajutor, nimeni nu venea dupa mine, din cauza zgomotului se trezeste toata casa si vin pe rand spre mine.
Ma trezesc iar in sufocare si dupa ceva timp imi fac curaj sa adorm la loc. Acum sunt o decoratoare nebuna si extrem de agitata care e mereu in graba si in miscare. Totul era negru si murdar iar eu nu faceam altceva decat sa imi tip nemultumirea intr-una. Astfel am ajuns sa ma trezesc ca un popandau la 6 jumate fix.

Macar am ajuns cu o ora mai devreme la munca.

Toamna se numara bobocii

De ceva timp, mai exact de pe la inceputul lui iulie dupa experienta din Turcia am inceput sa fiu destul de activa pe facebook. Aveam de inainte cont dar era ceva uitat de lume si plin cu panze de paianjen peste, pentru ca nu avea nimic interesant care sa ma atraga. Din dorinta de a pastra legatura cu prietenii otomani am pornit usor masinaria plina de nume complete si adrese de mail.

Am inceput discret cu 2 poze noi adaugate, cateva comentarii si niste teste foarte haioase, dar la indemnul viitoarei mele vecine, Cristina, am intrat pe Farmville. Am inceput cu 6 parcele mici de pamant pe care plantam capsuni si super berries. Am mai adaugam cate un vecin , am mai primit o vaca, o rata, o oaie neagra si un porc si uite asa am inceput aventura cu fermieri. Intru zilnic sa imi verific recoltele, sa vad cat mai au pana se coc, ce mai plantez si ce mai fac animalele. Mai trimiti un cadou, mai plantezi o samanta, mai schimbi freza fermierului si uite asa incepi sa te atasezi de mica ferma. Acum scopul principal e sa imi maresc ferma ca deja nu mai am loc sa ma plantez nimic. Sper sa apara si un Ken pentru Barbie a mea, sa faca copii multi si sa cultive porumb pana la adanci batraneti.


1, 2, 3, 4..hai cu bobocii

Toamna nu gluma

A trecut vara mai repede decat toti ne asteptam. Am plecat si am venit , am pierdut nopti de weekend si am gasit cearcane de la atata oboseala, insa a fost o vara nesperat de interesanta. Si cu bune si cu rele, nu imi regret decizia de a ramane in capitala pe perioada verii. Si pe cat ma plangeam de caldura in zilele toride cand eram la munca, pe atat le regret acum cand vin dimineata infololita cu 2 plovere abia la inceput de toamna.

Doar de 2 zile a inceput calendaristic anotimpul recoltelor si al numaratului de boboci si deja toata lumea e zgribulita. De la siroaie de apa s-a trecut pe neclipite la tremur de frig. Si parca inca nu iti vine sa iei ceva peste tricou, si nici la sandale nu e asa simplu sa renunti insa dupa cate am vazut eu de acum vin vremuri reci, poate doar in weekendu asta sa scapam mai usor. Problema e ca nu ma simt pregatita sa renunt la frumusete de anotimp cald cu mare si soare pentru unul umed si rece cu geaca si umbrela.

Inca de saptamana trecuta mirosea a toamna. Poate sunt eu nebuna dar mie mi se pare ca fiecare anotimp are mirosul lui iar toamna miroase a aer rece de dimineata, a frunze uscate si asfalt umed de la ploaie. Sau poate miroase asa fiind ca amintirile mele cu toamna asta reprezinta.

Cand eram mica mergeam cu mamaia in parc si ea ma astepta pe banca in timp ce eu culegeam conuri de brad din padurice. Ma imbraca gros ca mereu raceam. Ieseam dimineata si soarele avea o culoare aurie plapanda. Parcul era aproape pustiu. Rar daca mai trecea cineva in fuga. Nu era invazie de mame si copiii cum vad acum. Poate doar inca o bunica sau doua cu un nepotel. Timpul a trecut si am inceput scoala. Aveam un ghiozdan cu Jurassic Park colorat cu verde si portocaliu fosforescent. Eram cea mai mandra eleva. Clasa era undeva la parter si drumul pana acolo mi se parea un labirint. Erau ghivece cu flori si banci vechi de 2 persoane. Peste tot in jur parinti si copiii cu buchete de flori. Doamna invatatoare era o femeie impozanta, inalta, solida, cu parul scurt de o culoare visinie la fel ca cea pe care o avea pe unghii. Eram complet pierduta si tot entuziasmul de la inceput se transformase in "eu mai vreau la gradinita, nu mai vreau la scoala". In clasa a 4a m-am mutat in alta scoala. Cu gasca de parinti si bunici am plecat in cucerirea noului teritoriu. Aveam uniforma in patratele cu sort albastru si guler alb. Aici trebuia sa port bentita alba pe cap care din pacate pentru mine nu prea ma avantaja.

Clasa a 9a. Prima zi ploioasa cu adevarat din toamna aia. Liceu nou, nu stiam pe nimeni, ma simteam mai pierduta ca in clasa intai. Am gasit clasa plina si m-am asezat pe randul din mijloc banca a2a. Complet dezorientata si singura cuc traiam cu covingerea ca trebuie sa fac ceva sa plec undeva unde mai cunosc lume. Cu acceasi convingere am trait toata clasa a9a.

Prima zi de facultate. Doamne cata lume poate sa fie adunata intr-o loc. Schimbat numere de telefon cu oameni complet necunoscuti, schimbat idul cu acceasi, stateam undeva in buricul targului si trebuie sa recunosc ca imi era foarte bine. A fost a toamna frumoasa cu soare dimineata. Prin noiembrie mi-am gasit si locul in care stau acum.

Azi. M-am trezit la 7 jumate sa plec la munca. Ochii mai umflati ca de obicei. Cred ca de la somn sau poate ca am baut un pahar mare cu apa azi noapte. Bajbai prin dulap dupa haine. Le repezesc pe mine si plec in graba. Dupa o ora si un pic de schimbat felurite mijloace de transport ajung la destinatie.

Mult succes aceasta toamna. Sa fie una cel putin de poveste

Acritura, how to in 10 pasi

Acesta este un mic ghid de supravietuire daca vrei sa fii o acritura la ghiseele de orice gen( fie ca esti vanzatoarea care iti strica chefu cand vrei sa te uiti la o bluza, fie esti casiera de la supermarket care vorbeste pe nas apasat cu o voce pitigaiata cand iti spune ca trebuia sa spui de inainte ca vrei sa platesti cu bonuri, fie vinzi bilete de orice gen sau esti cea spre care vin banii nostri pentru felurite utilitati):

1. Trebuie sa iti modelezi vocea astfel incat sa ai un accent de scarba si cand zici o rugaciune. Preferabil e sa ai o voce subtire, enervanta, sa rostesti pe nas orice cuvant care are o rezonanta mai puternica.

2. Da ochii peste cap cat mai des, tine gura incordata ca si cand omul din fata ta tocmai ce te-a injurat si scuipat de minim 10 ori.

3. Poarta-te cat mai urat cu batranii de treaba si cu femeile gravide.

4. Act busy chiar daca nu faci altceva decat sa asezi foi goale. People hate it.

5. Lasa-ti unghiile cat mai lungi si coloreaza-le in rosu sau visiniu ca sa iti ia mult timp sa tastezi si sa ai motiv sa faci tot felu de grimase cand iti faci treaba pentru care esti platita.

6. Vorbeste la telefon cand e coada mai mare. Minim 5 minunte in care sa vorbesti cu o prietena de un barbat/ sa te plangi de barbatul tau care nu a strans masa/ rochia care nu iti vine ca te-ai mai ingrasat/ dieta noua pe care ai citit-o in Formula AS.

7. Inchide ghiseul chiar daca mai e lume care sta la coada de jumatate de ora. Doar s-a facut 5:58 si la 6 tre sa fii iesita pe usa.

8. Spune oamenilor ca fie vorbesc prea incet, fie prea tare folosind expresii colorate pentru a-ti exprima ideea : "ce dom'le nu ai mancat azi?", " sa stiti ca nu e treaba mea sa va citesc gandurile ", "dom'le eu nu-s platita sa incerc sa aud ce bolborosesti mata cu prunele alea in gura ", "ce tipi doamna, aud foarte bine", " nu ridicati tonu la mine ca eu nu fac altceva decat sa imi fac meseria".

9. Fa-ti paru cat mai mare. Fie il tapezi extrem, fie iti construiesti cel mai mare coc in varful capului. Vei parea mai mare si mai impunatoare in fata clientilor platitori si te va ajuta la dramatizarea evenimentelor.

10. Fii insuportabil de iritata de fiecare data cand cineva te opreste din barfa cu fetele sau din cautarile de matrimoniale pe google. Numai ei sunt de vina ca tu nu ai parte de amor ghebos in fiecare seara din partea unui mascul feroce.


!!!Sfat acritura : nu uita sa abuzezi de faptul ca omul din fata ta are nevoie de tine la momentul respectiv si tu poti sa iti iei cel mai mare aer de superioritate mai ales cand cineva iti vorbeste frumos.

TREZIREA!

Vii obosit dupa o zi de munca, te dor toate de parca ai fi o baba/un mos, ti-e lene sa apesi si butonul de la telecomanda dar faci un efort suprem si aprinzi totusi calculatorul. Cu o ultima vlaga deschizi messengerul si te pui in pat la un film. Asta cred a devenit o rutina pentru multa lume. Eu fac aproape o ora jumate pana acasa de la munca pentru ca mi s-a parut o aventura interesanta sa vin pana in capatul diametral opus al Bucurestiului si oricat de odihnita as fi cand plec de aici, pana ajung acasa ma trec toate senzatiile de somn si vise prin metrou. Daca mai incerc sa si citesc e aproape clar ca o sa cedez cat de curand si o sa adorm.

Nu ar fi chiar prima data cand adorm in mijloace de transport. In general acolo dorm foarte bine: pe tren dorm in orice pozitie care imi permite sa imi spijin cumva capul. Cand am venit de la mare fara de loc, un domn care m-a vazut cum dorm inghesuita langa alti doi amici pe 2 locuri mi-a oferit scaunul sau cand a coborat. Adorm atat de profund incat mi se pare ca visez o vesnicie, si nici un somn nu e mai profund ca cel de dimineata pe tren. Mi s-a intamplat chiar sa adorm pe cineva complet necunoscut si chiar sa salivez putin pe dansul. Slava cerului ca era un nene de treaba ca altfel intram in pamant si de rusine si de bataie.

In liceu , pe vremea cand mergeam cu autobuzul la scoala am patit sa adorm in picioare sprijinata de un geam si m-am trezit abia cand a inceput lumea sa chicoteasca mai zgomotos. Dormeam in prima banca de langa catedra de nu ma puteau trezi nici profii. Doar la istorie ce ma mai feream si dormeam in pozitia ganditorului. La o ora am fugit din clasa fiind convinsa ca soneria de de fapt alarma de la pompieri.

In Capitala am adormit de vreo 2 ori la cursuri dar mai mult nu. Insa mai nou adorm in metrou de nu stiu ce e cu mine. Luni a avut cineva bunavointa sa ma trezeasca la capat ca altfel ma plimbam cu metroul pana ma dadeau jos. Nici rochii sau fuste nu imi mai iau ca cine stie ce vederi ofer cand atipesc.Mi-e frica ca o merg linistita pe strada si la un moment dat o sa adorm pentru ca am acumulat in vara asta oboseala cat pentru un an intreg.

Si totusi fac cum fac si seara nu ma pot odihni: ba nu pot sa adorm, ba ma gandesc la prea multe porcarii fara sens, ba dorm 8 ore pe seara insa dupa tot obosita ma trezesc. Asa ca in acest weekend mi-am propus sa dorm. Sa imi fac o supa de pui cu galuste de gris, sa imi downloadez vreo 10 filme si cum vad ca ma prinde putin somnul sa ma las purtata de val si sa dorm pana simt mi-am revenit complet.

Inca o zi pana incepe recuperarea. Wish me luck and a good night!

Iubita mea, hai sa fim romantici

Astazi , 19 august 2009, se implinesc exact 2 ani de cand tata si a lui minunata sotie S. au hotarat in fata ofiterului starii civile ca e momentul sa oficializeze frumoasa lor relatie care dura deja de ceva timp. A fost o cununie foarte restransa, cu 2 miri, 2 nasi si 2 martori( printre care unul eram si eu). Petrecerea de dupa a fost o surpriza totala pentru ca absolut nimeni habar nu avea ce se intamplase cu 2 ore inainte si toti credeau ca e doar o duminica ca oricare alta in care ne intalnim sa stam la masa.

Acum ca a venit momentul celebrarii minunatului eveniment, cei doi s-au hotarat sa plece intr-o romantica excursie la munte, pe Ceahlau mai exact, unde aveau sa urce pana la cabana Dochia si ceva cascada prin zona. Zis si facut. S-au imbarcat ieri in masina, au plecat voiosi spre aer curat si liniste si ca doi temerari au urcat pe munte pana la destinatie. Problema insa e vremea care, de cum au ajuns, s-a trasnsformat din vara racoroasa in inceput de iarna cu ploaie + grindina si putina zapada. Au ramas cazati sus intr-o camera de 7 persoane , fara geamuri si plina de purici. Un fel de buncar cu insecte pentru care trebuie sa platesti.

Pentru ca ei au plecat pe vreme buna cu soare si teren uscat si pentru ca nu sunt impatimiti ai muntelui de fel, au niste tinute mai potrivite pentru o plimbare pe faleza din Eforie decat pentru peripetii pe munte. Acum stau la masa si ochesc orice grup organizat ca sa se tina scai de ei pentru a ajunge in siguranta inapoi la civilizatie.

Si uite cum escapada romantica s-a cam dus de rapa, cum planurile se schimba cum ai spune "ploua" ca doar asa se intampla mereu cand vrei cu adevarat sa iti iasa ceva. Dar fiecare cu romatismul lui, important e sa ai puterea sa razi si cand se intampla astfel de schimbari drastice in situatiile cele mai nepotrivite.

Pentru draga mea jumatate de familie care se sarbatoreste azi , dedic cea mai minunata melodie si sper sa dansati impreuna "till the end of love" :

Tulai Doamnie, ca ghini o fo

In weekend am fost la Arad sa vad si eu orasul natal al Zappai, despre care am auzit de 2 ani aproape ca e cel mai tare loc in care te poti duce pentru distractie, ca e cu totul altceva, ca lumea chiar se distreaza fara sa tina cont de fitele de peste tot si de impresiile de preamarire a sinelui in public.
Am fost de marti sa iau bilet la tren ca sa avem loc la cuseta, insa totul a fost in van pentru ca desi m-am certat cu doua dintre cele mai antipatice si scarboase casiere ale CFRului, nu am reusit nicicum sa gasesc locuri. A ramas sa mergem ca doua papadii in vant si sa ne descurcam la fata locului. Dupa cu puteti cititi aici a fost o calatorie foarte interesanta cu felurite povestiri pentru prieteni.
Si dupa 11 ore de drum am ajuns. Finally. Casa ei e ceva wow. Ma simteam ca in vizita la casa memoriala a lui Alecsandri. Camere imense cu tavan inalt, usi vechi care se inchideau perfect, bucataria micuta dar cu iesire spre gradina , si toate astea in centrul Aradului, la 2 minute de mers pe jos de bulevardul principal ma fac sa inteleg de ce era atat de minunat cand ea traia acolo. Am vazut poze si cutii cu amintiri de la cele mai importante, la foaia goala fara nici o semnificatie dar care mereu ramane acolo ca amintire ca nu inseamna nimic.

Gratie Domnului Seba, am facut si turul oficial al orasului pentru a vedea si pe zi punctele arhitecturale esentiale. Strazile sunt inguste si uneori parca nici nu iti vine sa crezi ca nu esti pe undeva printr-o cetate . Orasul are un aer vechi a la Brasov sau Sibiu, insa e mai micut si asta il face si mai interesant. Am fost la cafea (care e foarte ieftina in comparatie cu Bacau sau Bucuresti) in Smart, barul unde mergeau ei in liceu. Si erau multi si toti vorbeau de felurite si ii admiram cum au reusit sa pastreze legatura chiar si dupa 2 ani de mare distanta.

Friday night party! Tocuri si camasi cu centuri de nu puteai sa respiri nici daca te uitai la noi. Am fost pe faimosul strand la casute unde am fost participant activ la 2 chefuri . Am stat pana nu mai simtit pic de sange in picioare si dupa am purces spre casa ca doua gazele (eu si Zappy) cu un bakerolls in mana stand la barfa pentru inca o ora in pat , discutand si dezbatand scopuri in viata si fericirea vesnica.

Sambata a fost zi de relaxare. Am facut un tur pe jos, de data asta pana la gara dupa bilete. Pe seara a fost party la gazda mea in barlog asa ca am avut putina treaba organizatorica. Pool party, cam o ora de club si apoi iar pool party. Din pacate era foarte frig ca buna dispozitie era slava cerului.

Duminica, din pacate, am purces spre capitala cu dorinta de a reveni cat de curand. Am realizat ca nu locul e totul, ci oamenii. Aradul e un oras mai mult sau mai putin interesant, dar e un oras ca oricare altul, cu acceasi oameni, cu aceleasi categorii clasice, insa daca oamenii de langa tine au carisma pe care o cauti, intreaga atmosfera se schimba. Ferice de cei ce au gasit echilibru prin ei si prin altii.

See u soon Arad. ne intalnim la langoserie :)

Facem un update?

Ca sa stim toti despre ce vorbim , ma refer la updateul fizic, la modificarile in "mai bine" ale corpului prin chirurgie estetica. Intr-o perioada credeam ca e cea mai tare chestie care exista, poti sa fii cum iti doresti, cand iti doresti dar acum mi s-a mai schimbat parerea pentru ca de multe ori se face abuz, nu din alte considerente.

Eu de exemplu imi doream pe la 16 ani sa am sani "semafor" adica genu ala de san care sta exact cum il pune medicul si nu se misca nici daca ii dai cu ciocanu, desi la 16 ani eram fericita posesoare a unei perechi dragute de inaintari, deci ar fi fost o mare tampenie. Am avut ocazia sa vad in fata mea un san fals si nu arata deloc cum imi inchipuiam. Sta unde trebuie, e mare, e tare, dar e foarte foarte fals si ciudat. Sfarcu era in sus de parca prindea radio,sanul era prea mare, dar asta e in functie de preferinte. O alta cunostinta si-a pus cele mai mari implanturi posibile, de zici ca are un nou fund in fata.

In presa si peste tot unde te uiti , presiunea de a arata perfect e imensa, si de accea am ajuns si noi , oamenii de rand sa simtim acceasi presiune asupra noastra. Nimeni e perfect si micile defecte il fac pe om sa fie cum e, ca daca toti am fi numai calitati care ar mai fii farmecul?!

Aseara am inceput sa ma uit la "Nip/ Tuck", un serial in care tocmai despre asta e vorba si m-a socat cum un medic a convins o femeie absolut superba ca are nevoie de implat mamar, botox in frunte, un nou nas, pometi ridicati, lipoabsorbtie pe burta, solduri si coapse. Ma bazez totusi pe faptul ca e doar un film si e nevoie de ceva de genu pentru a spori audienta.Inteleg toate complexele pe care oamenii, si in special femeile, le au cand vine vorba de propriul corp, dar mi se pare absurd sa te modifici intr-o asemenea masura incat da devii diform. Nu spun ca toti care apeleaza la asemenea practici fac rau, eu doar pledez pentru o ponderare a masurii schimbarii si pentru un sfat sincer si aproape de realitate al medicului.

Si totusi, merita sau nu sa facem un update?

Semn

Draga cititorule,

Te anunt ca sunt alive, not well, but alive.

Cu drag,
I


PS: Ca sa nu fiu prea scurta am decis sa adaug acestui post lista de keyword analysis care e mai mult decat diversa si interesanta :
"

19	15.45%	iohonney
	14	11.38%	cum sa fii o lady
	4	3.25%	chelesc
	2	1.63%	in cautarea fericirii
	2	1.63%	cum sa fii o lady-mic tratat de eleganta
	2	1.63%	jurnal de pitzipoanca
	2	1.63%	serialul in cautarea fericirii
	2	1.63%	totul despre o lady
	2	1.63%	hi5 celor din in cautarea fericirii
	2	1.63%	vopsea henna
	2	1.63%	attn
	2	1.63%	in cautarea fericirii, episoade
	2	1.63%	vopsitul cu henna
	2	1.63%	moldovencele
	1	0.81%	am chelit de la extensii
	1	0.81%	mare si munte turcia
	1	0.81%	femei in cautarea fericirei
	1	0.81%	draga prietene
	1	0.81%	cum te vopsesti cu plante
	1	0.81%	decolorat dupa hena
	1	0.81%	voie pe stadion geanta
	1	0.81%	turci
	1	0.81%	ciao bellea
	1	0.81%	henna vopsea
	1	0.81%	turcia mare si munte
	1	0.81%	vopsirea parului dupa vopsitul cu henna
	1	0.81%	cum sa fii o laidy
	1	0.81%	vopsesc cu henna
	1	0.81%	parul blond sprincene negre
	1	0.81%	you tube in cautarea fericiri cap 1
	1	0.81%	ce sa fac sa nu chelesc
	1	0.81%	sunt fata si chelesc
	1	0.81%	munte mare turcia
	1	0.81%	in cautarea fericirii youtube
	1	0.81%	filmu de vineri seara in cautarea fericiri
	1	0.81%	teapa cu pantofiorii
	1	0.81%	cum sa fii mereu eleganta
	1	0.81%	dans cu fete de 10 ani turceste
	1	0.81%	extensiile mele de par sau stricat
	1	0.81%	serial in cautarea fericirii
	1	0.81%	20 cm prea mare pt o femeie
	1	0.81%	henna
	1	0.81%	cum se prepara hena
	1	0.81%	in cautarea fericirii sindura
	1	0.81%	www.pitu-pitulica.hi5.ro
	1	0.81%	impresii club 24
	1	0.81%	boze bazar turcia
	1	0.81%	cum se prepara henna
	1	0.81%	bubu ma cucerit
	1	0.81%	te ai vopsit cu henna?
	1	0.81%	in cautarea fericirii serial
	1	0.81%	ca sa nu chelesc
	1	0.81%	cum sa fii o lady?
	1	0.81%	ce isi face omul cu
	1	0.81%	femei an cautarea fericiri
	1	0.81%	ciao bella 2 online
	1	0.81%	vacanta zonguldak
	1	0.81%	ce vopsea de par foloseste mihaela radulescu
	1	0.81%	sprancene mircea albulescu
	1	0.81%	cum de desenat cu henna
	1	0.81%	vopsea cu henna nima
	1	0.81%	vopsea de par cu heena cum se prepara
	1	0.81%	fotografii inainte si dupa slabire
	1	0.81%	cm se prepara hena??
	1	0.81%	sunt fata si imi cade parul cred ca chelesc
	1	0.81%	forcapil barbati
	1	0.81%	ciao bella
	1	0.81%	tratat de eleganta doamna
	1	0.81%	cycy style
	1	0.81%	imi este rau de la hena
	1	0.81%	in cautarea fericirii blog
	1	0.81%	youtube film in cautarea fericiri
	1	0.81%	in cautarea fericirii singura
	1	0.81%	melodia de la filmul in cautarea fericirii toata
	1	0.81%	trezirea din prostie si lene
	1	0.81%	munte turcia
	1	0.81%	2 cm in 3 zile slabit
"