Cred ca asta e fraza cu care ma culc si cu care ma trezesc. Am devenit in timp o planificatoare de profesie ajungand sa imi fac plan la cum sa imi fac planurile. Totul trebuie sa fie stiut de inainte, toate variantele sa aiba o varianta de backup si tot planul sa aiba macar un plan B atasat. E o boala grea pe care o dezvolti in timp de la prea multa matematica si punctualitate( la mine cred ca de aici a pornit totul).
Inca din clasa intai ti se dadea un plan pentru adunari, scaderi, inmultiri si impartiri , totul felul de tabele si planse bine structurate pentru a te ajuta. Si ele isi indeplineau scopul. Ajungi pe la probleme cu segmente si deja treaba e serioasa: se citeste problema, se scriu datele, se deseneaza segmentele, unitatea de masura si se porneste la calculat dupa planurile din clasele anterioare. Liceu: sume, limite, integrale care sunt toate dupa tipare fixe desi dau ele impresia de spontan si de nou. E doar o iluzie care incearca sa te incurce dar tu ai un plan pentru orice gen si se rezolva. Din tipar in tipar se ajunge la unul arhicunoscut si gata e problema. Si te face sa crezi ca asa se intampla si in viata. Si nu esti departe de adevar ca totul se poate rezuma la un moment sau altu la un banal criteriu convergenta mai ales in relatiile cu oamenii (dar asta poate e subiectul altui post).
Acum sa disecam punctualitatea, o calitate pe care multi se lauda ca o au insa putini spun adevarul. Am fost terorizata de mica de ora fixa. Nici macar un minut peste nu se accepta, nici macar din motive oarecare. Si recunosc ca uneori si eu imi mai incalc propria regula insa in momente de maxima lejeritate si numai cand stiu ca mi se poate permite si totusi chiar si atunci incerc sa ajung la timp.
Asa am dobandit eu obsesia pentru planuri de iesiri. Trebuie sa stiu ce fac, cum fac , cu cine si cat dureaza. Ca e vorba de sambata seara, de un weekend la mare sau de o saptamana in Paris trebuie sa stiu tot ce voi face. E cea mai mare tampenie si sunt perfect constienta de asta, pentru ca niciodata nu se va intampla cum preconizezi si mereu tot ce ai in minte acasa devine subiect de gluma la fata locului. Asa am patit si acum cu plecatul la mare. Planuiesc de o luna sa plec. Am facut si rezervare, m-am interesat si de vreme, mai sa ma apuc si de bagaje insa e posibil sa fie totul pus in stand-by din variate motive de ordin tehnic si financiar. Asa ca planuiesc sa nu mai planuiesc nimic si sa "go with the flow" ca poate se rezolva de la sine mai simplu, fara sa imi scuip ficatul de nervi si de stres.
Wish me luck si sper sa ne vedem la mare in weekend. Sper sa am cu cine sa fiu spontana. ;)
PS: presupun ca ati observat ca mi-a inflorit drumul spre fericire :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu