acasa

cu parere de rau plecam din bucuresti acum o saptamana.ma asteptam la chin,la plictiseala,la plimbari scurte,la soare.nimic din ce credeam nu s-a intamplat.nu a fost nici soare,mama nu a mai facut ciorba iar toata plictiseala s-a transformat in cele mai placute zile.orasul mic are farmecul lui specific.toata lumea iti e cunoscuta.mai toti se mira putin cand te vad.frigul de afara ma face sa rosesc.totul e cunoscut si parca nu mai e acasa totusi.fara acei oameni speciali nicaieri nu mai e acasa.omul sfinteste locul.degeaba am perdele noi si totul e curat,degeaba dorm in patul meu de copil daca nu simt k apartin locului.nu un catel in curtea cu pamant fertil sau casa proapata ma fac sa simt ci oamenii care ma imbratiseaza .se vede in ochii lor bucuria de a-ti vorbi,dorul de mama,iubirea,apropierea sufleteasca.vezi in ochii lor lipezi imaginea ta.
imi era dor de lucruri marunte pe care nu credeam ca o sa le mai regasesc dar care in final m-au facut pe mine sa ma regasesc in ele.
acum sunt in bucuresti iar..nu stiu daca e o parere de rau sau de bine dar cu sigurant am o singura melodie in minte...(stau in patul care e imbibat de parfumul frumusetii tale..)