nu stiu cum se intampla dar de fiecare data cand vin acasa cu ganduri de vreme frumoasa si plimbari e un frig de mori.nici nu am pasit bine pe pamant moldovenesc si am simtit ca inghet.bagajul meu era mai mult decat primavaratec si astfel cred o sa ajung sa imi port toate hainele odata.slava Domnului ca nu mi-am uitat ochelarii de soare , m-ar fi batut frigul in ochi...
micul oras nu are nici un farmec daca nu stai langa oamenii care te fac sa te simti acasa.vizitele pe la rude devin un "must do" vrei sau nu.ma plang eu ca nu mai vreau,ca ma plictisesc sau ca mi se da prea mult sa mananac dar fara ei nu ar fi la fel.mai toata lumea se cunoste cu toata lumea astfel incat ii vezi pe multi cum ridica cate o spranceana cand te vad dupa mult timp.
nu tu RATB,nu tu facut mancare de dimineata (are grija mama,scumpa de ea),nu tu griji de chirie ,si totusi ma intorc la Bucuresti cu ganduri mari,cu sperante de mai mult si mai bine,de un viitor maret,de o cariera stralucita.o fi bine,o fi rau..in timp abia voi afla raspunsul.
raman in cautarea fericirii...
Un comentariu:
in general e bine sa gandesti in perspertctiva, viata nu e ca matematica o stiinta exacta dar intr-o oarecare masura e bine sa-ti calculezi un pic viitorul, nu e bine sa te lasi pe mana destinului chiar daca se spune ca e deja scris drumul nostru in viata.
multa bafta in cautarea fericirii
admirator secret @n0n!m
Trimiteți un comentariu