in cautarea..unui desert

ador traficul de dimineata din bucuresti.cele 3 statii pe care trebuie sa le parcurg cu 330 sau 335 pana al metrou ma fac sa ma bucur pt o secuna de faptul ca nu am masina sa conduc aici(nici acasa nu conduc ca sunt o incompententa,dar imi place cum am iesit in poza din permis).
era ultima statie si ,ca un facut, cei 200 de metri au fost parcursi intr-o vesnicie pentru ca asa e mereu cand te grabesti undeva.soferul era foarte insistent astfel incat la fiecare 5 cm mai accelera putin dupa care iar punea o frana din gradina,si tot asa.astfel dupa vreo 45.32445 cm parcursi am crezut ca arat lumii retea noastra de cartofi la cuptor.nu stiam ce sa fac.ma trecusera toate caldurile de cateva ori.respiram asa profund pentru ca ma gandeam ca ma va ajuta sa imi revin.ziceai ca sunt exercitii de respiratie pentru gravide.deja cred ca se uita lumea daca nu intru in travaliu.
intr-un final cobor si pornesc spre metrou.acolo aglomeratia de pe lume.trebuie sa fiu atenta cum intru pentru ca daca nu sunt stau cu fata in jos imi prinde sigur cineva parul si stau numai cu capul pe spate pana cobor ca in bancurile cu Alinuta.
dupa facultate ma intalnesc cu colega mea de camera favorita(singura,dar cea mai buna cu siguranta) care avea o pofta nebuna de inghetata.cum aici nu e la mallul din Bacau,nu e inghetata la oferta.am luat-o in cautaterea unei gelaterii unde sa ne satisfacem pofta de dulce.
gasim in final locul ideal.ne uitam amandoua cu pofta si vine tipul care te servea si imi tranteste una buna:"de ce te strambi asa urat la inghetata?"..o fi fost vreo incercare de a intra in vorba insa a fost un esec total.eu chiar avea fata aia de copil in magazinul cu jucarii si deja savuram in minte cate putin din toate sortimentele(mi se colorase si limba ) cand vine Praslea sa ma trezeasca.ori sunt eu urata si credea ca ma stramb(asa e fata mea,nu sunt de vina),ori el chiar nu avea ideea ce vrea o clienta sa auda :"Buna ziua.cu ce va putem ajuta?" nu se poarta la ei la bacanie.suparata o iau pe colega de maneca si plecam amandoua foarte indignate.
am gandit ca daca pofta nu pot sa mi-o stavilesc,macar cu foamea sa fac ceva.ma asez la coada la Spring Time si dupa ce dau comanda imi spune ca nu are rest.eu cred ca astia au ceva cu mine.hot dogul era vai de painea lui,puiul e soia toata ziua si acum nici macar rest nu vor sa imi mai dea.plec si de acolo si flamanda si fara inghetata, si cum coboram noi pe scari numai ca din maretia etajelor superioare cade o bucata din plafon(cred ca erau cei de la sping cu ultima amenintare).
raman in cautarea desertului